Cântarea lui Moise
1 „Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Să picure ca ploaia învățătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeață
și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Dați glorie Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios
și nu este în el nedreptate,
El este drept și nepărtinitor.
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,
generație încăpățânată și pervertită!
6 Așa răspunzi tu Domnului,
popor nebun și fără pricepere?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut și te-a susținut?
7 Adu-ți aminte de zilele din vechime!
Socotește anii, generație după generație!
Întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt
împărțea popoarelor moștenire,
când îi împărțea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israél.
9 Căci moștenirea Domnului este poporul său,
Iacób este partea lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-un ținut pustiu,
în dezordinea urletelor singurătății;
l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit
ca pe pupila ochilor.
11 Ca vulturul care își veghează cuibul,
zboară deasupra puișorilor lui,
își deschide aripile,
îl ia și îl poartă pe aripile sale.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
și nu era cu el niciun dumnezeu străin.
13 L-a făcut să urce pe înălțimile țării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
și untdelemn din rocă de cremene,
14 untul de la vaci și lapte de la oi,
grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán
și a țapilor,
grâul cel mai bun
și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
15 Ieșurún s-a îngrășat și a bătut din picior
– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat
și te-ai rotunjit –,
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a disprețuit Stânca mântuirii sale.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominábile.
17 Au adus jertfe demonilor
care nu sunt Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
[dumnezei] noi, veniți de curând,
pe care nu-i știau părinții voștri.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei
și voi vedea care le va fi sfârșitul.
Căci sunt o generație perversă,
fii în care nu este adevăr.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deșertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
și va arde până în adâncul Șeólului,
va mistui pământul și roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munților.
23 Voi aduna rele peste ei
și voi termina săgețile împotriva lor.
24 Vor fi secătuiți de foame
și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare.
Voi trimite dinții animalelor împotriva lor
și veninul târâtoarelor din țărână.
25 Afară vor pieri de sabie
și înăuntru, de groază:
și tânărul, și fecioara,
și sugarul, și cel cărunt.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi șterge amintirea lor de printre oameni,
27 dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului,
ca nu cumva să pretindă și să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
și nu Domnul a făcut toate acestea’›.
28 Căci ei sunt un popor
care și-a pierdut mintea
și nu este în ei pricepere.
29 Dacă ar fi fost înțelepți,
ar cugeta la aceste lucruri,
și-ar cunoaște sfârșitul.
30 Cum ar urmări unul o mie
și doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până și dușmanii noștri sunt judecători.
32 Ci vița lor este din Sodóma
și din câmpiile Gomórei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari.
33 Vinul lor este venin de șerpi,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
35 Ale mele sunt răzbunarea și răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenorocirii lor se apropie
și ceea ce este pregătit pentru ei
vine în grabă».
36 Domnul va judeca poporul său
și va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
și că nu mai este nici sclav, nici liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
și beau vinul jertfei lor de băutură.
Să se ridice și să vă ajute
și ei să fie apărarea voastră!
39 Vedeți acum că eu, eu sunt
și nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară și eu fac să trăiască,
eu rănesc și eu vindec
și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
40 Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
41 Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei
și mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe dușmanii mei
și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
42 Voi îmbăta săgețile mele cu sânge
și sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuți și al captivilor,
cu capetele căpeteniilor dușmanului».
43 Tresăltați de bucurie, popoare,
pentru poporul lui,
căci el răzbună sângele slujitorilor săi
și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui.
Va face ispășire pentru pământul lui
și pentru poporul său”.
44 Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.
Legea, izvorul vieții
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél: 46 „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi! 47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.
Vestirea morții lui Moise
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi: 49 „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate! 50 Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aarón, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél. 52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.