PSALMUL 106 (105)
Fidelitatea divină şi infidelitatea Israélului
1 Aleluia! Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
2 Cine va putea istorisi faptele puternice ale Domnului?
Cine va putea face cunoscută toată gloria lui?
3 Fericiţi sunt cei care păzesc judecata,
cei care înfăptuiesc în orice timp dreptatea!
4 Aminteşte-ţi de noi, Doamne,
din îndurare faţă de poporul tău,
vizitează-ne cu mântuirea ta,
5 ca să vedem fericirea aleşilor tăi,
să ne bucurăm de bucuria neamului tău
şi să ne mândrim cu moştenirea ta!
6 Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri;
am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea.
7 Părinţii noştri, în Egipt, n-au înţeles minunile tale,
nu şi-au amintit de mulţimea îndurărilor tale,
ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.
8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui său,
pentru a-şi face cunoscută puterea.
9 A ameninţat Marea Roşie şi ea a secat
şi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.
10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau
şi i-a răscumpărat din mâna asupritorilor.
11 Apele i-au acoperit pe duşmanii lor,
niciunul dintre ei nu a scăpat.
12 Atunci ei au crezut în cuvântul lui
şi au cântat lauda sa.
13 Au uitat curând însă lucrările Domnului
şi n-au aşteptat [împlinirea] planului său.
14 Li s-a aprins pofta în pustiu
şi l-au pus pe Dumnezeu la încercare în pământ uscat.
15 El le-a împlinit cererea
şi a dat saţietate sufletelor lor.
16 În tabără, au fost geloşi pe Moise
şi pe Áaron, cel consacrat Domnului.
17 Pământul s-a deschis şi l-a înghiţit pe Dátan
şi a acoperit ceata lui Abirám.
18 S-a aprins foc împotriva cetei lor:
flacăra lui i-a devorat pe nelegiuiţi.
19 Şi au făcut un viţel în Hóreb,
s-au prosternat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham,
semne minunate la Marea Roşie.
23 El hotărâse să-i nimicească, dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să stea la trecătoare înaintea lui
pentru a abate mânia lui, ca să nu-i distrugă.
24 Au refuzat pământul desfătării,
nu s-au încrezut în cuvântul lui.
25 Au murmurat în corturile lor,
n-au ascultat glasul Domnului.
26 Iar el şi-a ridicat mâna asupra lor,
ca să-i doboare în pustiu
27 şi să piardă descendenţa lor printre neamuri
şi să-i împrăştie prin ţinuturi.
28 Ei l-au slujit pe Báal-Peór
şi au mâncat din jertfele morţilor.
29 L-au indignat prin faptele lor
şi a izbucnit ciuma printre ei.
30 S-a ridicat Pinhás şi a intervenit,
ciuma s-a retras
31 şi i s-a considerat aceasta ca dreptate
din generaţie în generaţie, pentru totdeauna.
32 L-au mâniat şi la apele din Meríba
şi Moise a fost pedepsit din cauza lor,
33 căci i-au amărât sufletul,
încât buzele lui au vorbit cu nesocotinţă.
34 N-au nimicit popoarele,
aşa cum le spusese Domnul.
35 Ei s-au amestecat cu neamurile [păgâne]
şi au învăţat faptele lor.
36 Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele demonilor.
38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaán,
şi s-a profanat pământul cu sânge.
39 S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin obiceiurile lor.
40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului său,
i s-a făcut silă de moştenirea sa;
41 i-a dat în mâna neamurilor [păgâne]
şi cei ce îi urau au domnit peste ei,
42 i-au asuprit duşmanii
şi au fost umiliţi sub mâna lor.
43 De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au revoltat prin planurile lor
şi au fost doborâţi pentru nelegiuirile lor.
44 Totuşi, s-a uitat la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătul.
45 Şi-a amintit de alianţa sa cu ei
şi s-a îndurat de ei după mulţimea îndurării sale.
46 I-a făcut să afle îndurare la toţi cei care îi luaseră în captivitate.
47 Mântuieşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru,
şi adună-ne dintre neamurile[păgâne],
ca să lăudăm numele tău cel sfânt
şi să ne mândrim lăudându-te pe tine!
48 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, din veac şi până în veac!
Să zică tot poporul: „Amin! Aleluia!”!