PSALMUL 137 (136)
Nostalgia deportaţilor faţă de Sión
1 Pe [malurile] râurilor din Babilón şedeam şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sión.
2 În sălciile din [ţinutul] acela
ne atârnasem harpele.
3 Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor
şi opresorii noştri ne cereau veselie:
„Cântaţi-ne din cântările Siónului!”.
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalíme,
să mi se usuce mâna dreaptă!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!
7 Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edóm,
care, în ziua Ierusalímului, ziceau:
„Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”.
8 Fiică a Babilónului devastator,
fericit cel care îţi va întoarce [răul] pe care l-ai făcut!
9 Fericit cel care-ţi va smulge pruncii
şi-i va zdrobi de stâncă!