PSALMUL 138 (137)
Domnul priveşte spre cel umil
1 Al lui Davíd.
Te laud, Doamne, din toată inima,
[pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele].
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2 Mă prostern spre templul tău cel sfânt.
Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
[m-ai îmbărbătat şi] mi-ai întărit sufletul.
4 Toţi regii pământului, Doamne,
te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.
5 Ei vor cânta căile Domnului,
căci mare este gloria Domnului.
6 Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil
şi îl recunoaşte din depărtare pe cel îngâmfat.
7 Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare,
tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei;
tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.
8 Domnul va duce la bun sfârşit [ceea ce a început] pentru mine.
Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!