Psalmul 30

PSALMUL 30 (29)

Mulţumire pentru salvarea de la moarte

1 Psalm. Cântec la dedicarea templului. Al lui Davíd.

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat

şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.

3 Doamne Dumnezeul meu, eu am strigat către tine

şi tu m-ai vindecat.

4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,

tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în groapă.

5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,

lăudaţi memoria sfinţeniei sale!

6 Căci mânia lui ţine o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa.

Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria.

7 Iar eu, în bunăstarea mea, am zis:

„Nu mă voi clătina în veac”.

8 Doamne, în bunăvoinţa ta, m-ai aşezat pe un munte puternic;

dar când ţi-ai întors faţa de la mine, am fost cuprins de spaimă.

9 Către tine, Doamne, am început să strig

şi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.

10 Ce câştig ai avea din sângele meu de-aş coborî în adâncuri?

Oare te va lăuda ţărâna şi va face cunoscut adevărul tău?

11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!

Doamne, fii tu ajutorul meu!

12 Tu ai schimbat geamătul meu în dans,

mi-ai sfâşiat haina de pocăinţă şi m-ai încins cu bucurie,

13 pentru ca sufletul meu să-ţi cânte fără încetare.

Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda!