Psalmul 31

PSALMUL 31 (30)

Rugăciunea plină de speranţă a celui drept luat în râs

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.

2 Doamne, în tine am căutat refugiu, să nu fiu făcut nicicând de ruşine;

mântuieşte-mă în dreptatea ta!

3 Pleacă-ţi urechea spre mine, grăbeşte-te să mă eliberezi!

Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!

4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,

pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă!

5 Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au

întins, căci tu eşti tăria mea!

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,

tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.

7 Tu urăşti pe cei care păzesc deşertăciunile idolilor,

eu însă îmi pun încrederea [numai] în Domnul.

8 Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,

căci ai privit la umilinţa mea,

tu cunoşti frământările sufletului meu.

9 Nu m-ai lăsat în mâna duşmanului

şi ai pus în loc sigur picioarele mele.

10 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare;

mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul şi trupul.

11 Căci se sfârşeşte în durere viaţa mea şi anii mei în suspine;

sărăcia mi-a sleit puterile şi oasele mele s-au uscat.

12 Am ajuns de ocara tututor asupritorilor mei:

spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei;

cei care mă văd pe drum mă ocolesc.

13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă,

am ajuns ca o oală spartă.

14 Când aud învinuirile multora, groaza mă înconjoară;

când împreună se înţeleg între ei împotriva mea, uneltesc să-mi ia sufletul.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,

şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,

16 soarta mea este în mâinile tale!”.

Scapă-mă din mâna duşmanilor mei şi de cei care mă urmăresc!

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,

mântuieşte-mă în îndurarea ta!

18 Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, pentru că am strigat spre tine;

cei răi să fie făcuţi de ruşine şi [să coboare] muţi în locuinţa morţilor!

19 Fă să tacă buzele mincinoase, care vorbesc cu aroganţă

împotriva celui drept cu trufie şi dispreţ!

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne, pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine

şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine înaintea fiilor oamenilor!

21 Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale de uneltirile oamenilor,

îi adăposteşti în cortul tău, departe de limbile care îi clevetesc.

22 Binecuvântat să fie Domnul,

căci îndurarea lui a făcut pentru mine lucruri minunate, într-o cetate întărită!

23 În neliniştea mea, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea ochilor tăi”,

dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele când am strigat către tine.

24 Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi cei credincioşi ai lui!

Domnul păzeşte pe cei fideli şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi!

25 Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,

voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!