Marea Roşie
1 Asupra celor nelegiuiţi, mânia nemiloasă a rămas până la capăt,
pentru că el ştia de mai înainte ceea ce aveau să facă,
2 cum că, lăsându-i să plece şi trimiţându-i înainte în grabă,
regretând, îi vor fi urmărit.
3 Când încă erau ocupaţi cu plânsul şi jeleau pe mormintele celor morţi,
un alt gând nebunesc i-a cuprins şi i-au urmărit pe acei fugari
pe care-i rugaseră să iasă.
4 Îi presa necesitatea vrednică de un astfel de sfârşit
şi i-a aruncat într-o uitare a celor întâmplate,
ca să împlinească pedeapsa care rămânea pentru chinurile [lor].
5 Dacă poporul tău avea să încerce o călătorie minunată,
aceia [aveau] să afle o moarte surprinzătoare.
6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus,
slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi.
7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra,
o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă,
un drum fără piedică din Marea Roşie,
o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice,
8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta,
care au văzut semne minunate.
9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă,
te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.
10 Şi-au amintit de cele [întâmplate] lor din timpul exilului lor,
cum pământul, în loc de animale diferite, a făcut să iasă muşte,
iar râul, în loc de [fiinţe] de apă, a revărsat o mulţime de broaşte.
11 Mai târziu, au văzut o nouă generaţie de păsări,
când, împinşi de poftă, au cerut o hrană delicioasă.
12 Spre satisfacţia lor, din mare au urcat pentru ei prepeliţe.
Egipt este mai vinovat decât Sodóma
13 Pedepsele au venit asupra celor păcătoşi,
nu fără dovezi prevestitoare, prin forţa fulgerelor.
Ei au suferit pe drept pentru nelegiuirile proprii
şi pentru că au practicat ura foarte profundă faţă de străini.
14 Unii nu i-au primit pe necunoscuţii care veneau,
dar aceştia i-au subjugat pe străinii binefăcători.
15 Dar nu numai atât, ci va fi o pedepsire a lor,
pentru că i-au primit cu ură pe străini.
16 Dar ei, după ce i-au primit cu sărbătoare
pe cei care împărtăşeau aceleaşi drepturi cu ale lor,
i-au vătămat cu chinuri teribile.
17 Ei au fost loviţi de orbire precum cei care erau la porţile celui drept
şi, fiind învăluiţi de întunericul profund,
fiecare căuta intrarea uşii sale.
O nouă armonie
18 Elementele se schimbau între ele aşa cum, la un psalterion,
sunetele schimbă ritmul, dar păstrează acelaşi ton;
tot aşa se deduce din vederea atentă a celor întâmplate:
19 animalele de uscat se preschimbau în animale de apă şi înotătoarele treceau pe pământ.
20 Focul îşi întărea propria putere în apă şi apa îşi uita firea de a stinge.
21 Ba mai mult, flăcările nu distrugeau trupurile animalelor plăpânde, care umblau printre [ele],
nici nu topeau acel fel de mâncare divină asemănătoare gheţii care se topeşte.
Concluzie
22 În toate, Doamne, l-ai preamărit pe poporul tău şi l-ai glorificat
şi nu l-ai trecut cu vederea, stându-i alături în orice timp şi loc.