Binecuvântarea lui Moise

¹ Aceasta este binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, i-a binecuvântat pe fiii lui Israél înainte de a muri.

² El a zis:

„Domnul vine din Sínai,

răsare peste ei din Seír,

străluceşte din muntele Parán,

a ieşit din mulţimile sfinte

având la dreapta lui focul legii

pentru ei.

³ Da, el iubeşte popoarele.

Toţi sfinţii săi sunt în mâna ta.

Ei s-au adunat la picioarele tale

şi au primit din cuvintele tale”.

⁴ Moise ne-a dat legea,

moştenirea adunării lui Iacób.

⁵ El era rege în Ieşurun

când s-au adunat căpeteniile

poporului

şi triburile lui.

⁶ „Trăiască Rubén şi să nu moară

şi bărbaţii lui să fie numeroşi!”.

⁷ Aceasta a zis pentru Iúda:

„Ascultă, Doamne, glasul lui Iúda

şi adu-l la poporul lui!

Mâinile lui să lupte pentru el,

iar tu să-i fii ajutor

împotriva duşmanilor lui”.

⁸ Pentru Lévi a zis:

„Tummím şi Urím să fie

în favoarea omului tău credincios,

pe care l-ai pus la încercare la Mássa

şi cu care te-ai certat la apele

de la Meríba”.

⁹ Care a zis despre tatăl său

şi despre mama sa:

«nu i-am văzut»,

şi pe fraţii săi nu i-a recunoscut,

iar pe copiii săi nu i-a luat în seamă.

Căci au ţinut cuvintele tale

şi au păstrat alianţa ta.

¹⁰ Ei îl învaţă pe Iacób judecăţile tale

şi pe Israél, legea ta;

ei pun tămâie înaintea feţei tale

şi jertfa întreagă, pe altarul tău.

¹¹ Binecuvântează, Doamne, tăria lui

şi să-ţi fie plăcută

lucrarea mâinilor sale;

zdrobeşte coapsele

celor care se ridică împotriva lui

şi cei care-l urăsc să nu se mai ridice!”.

¹² Pentru Beniamín a zis:

„Cel iubit de Domnul locuieşte

în siguranţă lângă el;

e ocrotit în fiecare zi

şi locuieşte în braţele sale”.

¹³ Pentru Iosíf a zis:

„Binecuvântată de Domnul este ţara lui

cu ce este mai bun din ceruri

– roua – şi, din abisul

care este dedesubt,

¹⁴ cu cele mai bune roade

[pe care le produce] soarele

şi cu cea mai bună recoltă

din fiecare lună;

¹⁵ cu ce este mai bun pe munţii cei vechi

şi cu ce este mai bun pe colinele veşnice;

¹⁶ cu ce este mai bun din pământ

şi din plinătatea lui.

Bunăvoinţa celui care locuieşte în rug

să vină asupra capului lui Iosíf

şi asupra creştetului celui ales

dintre fraţii săi!

¹⁷ Măreţia lui este ca a întâiului născut

al taurului^,

şi coarnele lui sunt coarne

ca ale bivolului;

cu ele va împunge laolaltă popoarele

până la marginile pământului.

Acestea sunt zecile de mii

ale lui Efraím

şi miile lui Manáse”.

¹⁸ Despre Zabulón a zis:

„Bucură-te, Zabulón,

pentru ieşirile tale,

şi tu, Isahár, în corturile tale!.

¹⁹ Ei vor chema popoare pe munte;

acolo vor aduce jertfe de dreptate,

căci vor sorbi bogăţia mărilor

şi comorile ascunse în nisip”.

²⁰ Pentru Gad a zis:

„Binecuvântat este cel care

îl lărgeşte pe Gad;

ca o leoaică stă întins,

sfâşie braţul şi chiar creştetul.

²¹ El a ales partea cea mai bună pentru el,

căci acolo este ascunsă

partea de moştenire pentru cel ales;

a fost pus drept cap al poporului,

a înfăptuit dreptatea Domnului

şi hotărârile lui cu privire la Israél”.

²² Pentru Dan a zis:

„Dan este ca un pui de leu

care saltă din Basán”.

²³ Pentru Neftáli a zis:

„Neftáli, sătul de bunăvoinţă

şi plin de binecuvântarea Domnului,

stăpâneşte [partea] de vest

şi cea de sud”.

²⁴ Pentru Aşér a zis:

„Binecuvântat este Aşér în copiii lui!

Să fie plăcut fraţilor săi

şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!

²⁵ Zăvoarele tale să fie din fier şi din bronz

şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”.

²⁶ „Nu există nimeni ca Dumnezeul lui

Ieşurun,

care călăreşte pe cer în ajutorul tău

şi pe nori în măreţia sa.

²⁷ Adăpost este Dumnezeul

cel din vechime

şi pe pământ, braţe veşnice.

L-a izgonit pe duşman dinaintea ta

şi a zis: «Nimiceşte-l!».

²⁸ Israél locuieşte singur, în siguranţă;

fântâna lui Iacób

este într-o ţară cu grâu şi must.

Cerurile sale picură rouă.

²⁹ Fericit eşti tu, Israél!

Cine este ca tine,

popor mântuit de Domnul –

scutul ajutorului tău

şi sabia mândriei tale?

Duşmanii tăi ţi se vor supune,

iar tu vei călca pe înălţimile lor”.