Capitolul 3

III. Amán plănuieşte distrugerea iudeilor

1 După aceste lucruri, regele Artaxérxes l-a înălţat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, şi l-a promovat. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el. 2 Toţi slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau şi se prosternau înaintea lui Amán, căci aşa poruncise regele în privinţa lui. Însă Mardohéu nu se pleca şi nici nu se prosterna. 3 Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. 4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoştinţă lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu. 5 Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca şi nu se prosterna înaintea lui şi Amán s-a umplut de mânie. 6 Însă i s-a părut puţin să-şi întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoştinţă despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toţi iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxes.

IUDEII AMENINŢAŢI

Decretul de nimicire a iudeilor

7 În luna întâi, adică luna Nisán, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxes, au aruncat Pur, adică sorţii, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár. 8 Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxes: „Există un popor împrăştiat şi risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, şi legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace. 9 Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciţi! Iar eu voi cântări zece mii de talánţi de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.

10 Regele şi-a scos inelul din deget şi i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, duşmanul iudeilor. 11 Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ţie şi poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.

12 I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, şi au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei şi fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxes şi sigilat cu inelul regelui. 13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile.

13a În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 13b „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 13c Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 13d ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur.

13e Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 13f am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 13g Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”.

14 O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută tuturor popoarelor şi să fie pregătite pentru ziua aceea. 15 Alergătorii au ieşit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreaţa Súsa: regele şi Amán stăteau şi beau, dar cetatea Súsa era agitată.