Capitolul 13

Paul şi Bárnaba sunt trimişi în misiune

1 În Biserica din Antiohía erau profeţi şi învăţători: Bárnaba, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, şi Saul. 2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-i deoparte, pentru mine, pe Bárnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”. 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat [să plece].

 Paul şi Bárnaba în Cípru

4 Aşadar, trimişi de Duhul Sfânt, [Paul și Bárnaba] au coborât la Seleucía şi, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru. 5 Când au ajuns la Salamína, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau şi pe Ioan ca slujitor. 6 Străbătând întreaga insulă până la Páfos, au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus. 7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înţelept, care îi chemase pe Bárnaba şi pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci aşa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credinţă. 9 Dar Saul – [numit] şi Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea 10 şi i-a zis: „Om plin de toate înşelăciunile şi de orice nelegiuire, fiu al diavolului, duşman al oricărei dreptăţi, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului? 11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb şi un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceaţă şi întuneric, iar el umbla bâjbâind şi căuta pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

 Paul şi Bárnaba la Antiohía Pisídiei

13 Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul şi cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím. 14 Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă şi s-au aşezat. 15 După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi!”. 16 Atunci, Paul, ridicându-se, şi făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israelíţi şi voi, temători de Dumnezeu, ascultaţi! 17 Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului şi după ce i-a scos de acolo cu braţ puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu. 19 După ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaán, le-a dat ca moştenire ţara aceasta 20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél. 21 Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voinţa mea». 23 Din descendenţa acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél. 25 Dar când Ioan era spre sfârşitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeţi voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor».

26 Fraţilor, fii din neamul lui Abrahám şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím şi conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Deşi nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă. 29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn şi l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi. 31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím şi care acum sunt martorii lui înaintea poporului.

32 Şi noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinţilor, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, aşa cum este scris în psalmul al doilea:

«Fiul meu eşti tu, eu astăzi te-am născut».

34 Că l-a înviat din morţi ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:

«Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd, cele vrednice de încredere».

35 De aceea se mai spune într-un alt [loc]:

«Nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea».

36 Însă Davíd, după ce a slujit în generaţia lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinţii lui şi a văzut putrezirea. 37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.

38 Aşadar, fraţilor, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate şi de tot ce n-aţi putut fi îndreptăţiţi prin Legea lui Moise. 39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el. 40 Deci vedeţi să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeţi:

41 «Priviţi, dispreţuiţilor! Míraţi-vă şi faceţi-vă nevăzuţi! Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare, o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti cineva»”.

42 Când au ieşit, i-au rugat să le mai spună despre aceleaşi lucruri şi sâmbăta următoare. 43 După ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi dintre iudei şi prozeliţii evlavioşi i-au urmat pe Paul şi Bárnaba, iar aceştia vorbeau cu ei şi-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.

 Din cauza necredinţei iudeilor, Paul şi Bárnaba se îndreaptă spre păgâni

44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Paul insultându-l.

46 Atunci Paul şi Bárnaba au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeţi şi nu vă judecaţi vrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47 Căci aşa ne-a poruncit Domnul:

«Te-am pus ca lumină a neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”.

48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul.

50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca şi pe mai marii cetăţii, au stârnit o persecuţie împotriva lui Paul şi Bárnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.