1 Isáac l-a chemat pe Iacób, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicându-i: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaán! 2 Ridică-te, mergi la Padán-Arám, în casa lui Betuél, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Lában, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te facă rodnic şi să te înmulţească, ca să devii o adunare de popoare! 4 Să-ţi dea binecuvântarea lui Abrahám ţie şi descendenţei tale cu tine, ca să moşteneşti ţara în care locuieşti ca străin, [ţară] pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Abrahám!”. 5 Isáac l-a trimis pe Iacób, care s-a dus la Padán-Arám, la Lában, fiul lui Betuél, arameul, fratele Rebécăi, mama lui Iacób şi a lui Esáu.
Esáu se căsătoreşte cu o ismaelítă
6 Esáu a văzut că Isáac îl binecuvântase pe Iacób şi-l trimisese la Padán-Arám ca să-şi ia de acolo o soţie şi că, binecuvântându-l, îi poruncise, spunând: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele lui Canaán!”, 7 şi că Iacób ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padán-Arám. 8 Esáu a văzut că fiicele lui Canaán erau rele în ochii lui Isáac, tatăl său. 9 Esáu s-a dus la Ismaél şi a luat-o de soţie, pe lângă soţiile pe care le avea, pe Mahalát, fiica lui Ismaél, fiul lui Abrahám, sora lui Nebaiót.
IACÓB, LA LÁBAN
Visul lui Iacób; votul de la Bétel
10 Iacób a ieșit din Béer-Şéba şi a mers spre Harán. 11 A ajuns la un anumit loc şi a rămas acolo peste noapte, căci soarele apusese; a luat [o piatră] dintre pietrele din acel loc, a pus-o sub cap şi s-a culcat în acel loc. 12 Şi a avut un vis.
Iată, o scară sprijinită de pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, 13 iar Domnul, care era deasupra ei, i-a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isáac. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi descendeței tale 14 şi va fi descendența ta ca pulberea pământului. Ei se vor răspândi spre vest şi spre est, spre nord şi spre sud. În tine şi în descendența ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. 15 Iată, eu sunt cu tine şi te voi păzi oriunde vei merge; te voi aduce înapoi în pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am spus”. 16 Iacób s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu nu ştiam!”. 17 S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!”. 18 Iacób s-a sculat dimineaţa şi a luat piatra pe care o pusese sub cap, acolo a pus-o ca o stelă şi a turnat untdelemn peste vârful ei. 19 A dat locului aceluia numele de Bétel, dar, la început, numele cetăţii era Luz.
20 Iacób a făcut un vot: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine şi mă va ocroti pe drumul acesta pe care eu merg, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi dacă mă va face să mă întorc în pace la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu. 22 Iar această piatră pe care am pus-o ca stelă [de aducere aminte] va fi casa lui Dumnezeu şi, din tot ce îmi va da, îi voi oferi a zecea parte”.