Căderea omului
1 Şarpele era cel mai viclean dintre toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis către femeie: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncaţi din niciun pom al grădinii?”. 2 Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din roadele pomilor din grădină; 3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii a zis Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!»”. 4 Şi şarpele a zis către femeie: „Nicidecum nu veţi muri! 5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Şi femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut ochilor şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune şi a luat din rodul lui şi a mâncat şi a dat şi bărbatului care era cu ea şi a mâncat şi el. 7 Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8 Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu care se plimba prin grădină în [adierea] vântului zilei şi s-au ascuns bărbatul şi femeia lui din faţa Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii. 9 Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”. 10 El a răspuns: „Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: „Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”. 12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: „De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”.
14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui:
„Fiindcă ai făcut aceasta,
blestemat să fii mai mult decât toate animalele
şi decât toate ființele câmpului;
pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci
în toate zilele vieţii tale!
15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie,
între descendenţa ta şi descendenţa ei.
Acesta îţi va pândi capul
şi tu îi vei pândi călcâiul”.
16 I-a spus femeii:
„Voi înmulţi suferinţele tale când vei fi însărcinată
şi vei naşte copiii în durere.
Te vei simţi atrasă către bărbatul tău,
iar el te va stăpâni”.
17 Şi i-a spus lui Adám: „Pentru că ai ascultat de femeia ta şi ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci,
blestemat să fie pământul din cauza ta!
Cu trudă te vei hrăni din el
în toate zilele vieţii tale!
18 Spini şi mărăcini va face să răsară pentru tine şi vei mânca iarba câmpului.
19 În sudoarea frunţii tale
vei mânca pâine
până te vei întoarce în pământul
din care ai fost luat.
Pentru că pământ eşti
şi în pământ te vei întoarce”.
20 Şi omul a dat femeii sale numele de Éva, pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii. 21 Domnul Dumnezeu a făcut omului şi femeii sale tunici de piele şi i-a îmbrăcat. 22 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a devenit ca unul dintre noi cunoscând binele şi răul! Şi acum, să nu-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii să mănânce şi să trăiască veşnic!”. 23 Domnul Dumnezeu l-a trimis din grădina Édenului ca să lucreze pământul din care a fost luat. 24 Și l-a izgonit pe om şi a pus să stea la răsăritul grădinii Éden heruvimi şi sabia de foc rotitoare, ca să păzească drumul spre pomul vieţii.