Iúda şi Támar

¹ În vremea aceea, Iúda a coborât de la fraţii săi şi s-a aşezat la un om din Adulám al cărui nume era Hirá. ² Iúda a văzut-o acolo pe fiica unui canaanean al cărui nume era Şúa, a luat-o de soţie şi a intrat la ea. ³ Ea a zămislit, a născut un fiu şi i-a pus numele Er. ⁴ A zămislit iarăşi, a mai născut un fiu şi i-a pus numele Onán. ⁵ A mai născut un fiu şi i-a pus numele Şelá; era la Chezíb când l-a născut.

⁶ Iúda a luat pentru Er, întâiul său născut, o soţie. Numele ei era Támar. ⁷ Er, întâiul-născut al lui Iúda, a fost rău în ochii Domnului; şi Domnul l-a făcut să moară. ⁸ Atunci Iúda i-a zis lui Onán: „Intră la soţia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat şi ridică descendență fratelui tău!”. ⁹ Dar Onán, ştiind că descendența nu va fi a lui, de câte ori intra la soţia fratelui său, îşi vărsa [sămânța] pe pământ ca să nu-i dea urmaşi fratelui său. ¹⁰ Ceea ce făcea el era rău înaintea Domnului, care a făcut ca şi el să moară. ¹¹ Iúda i-a zis norei sale Támar: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şelá!”. Căci zicea: „Să moară şi el ca fraţii lui!”. Támar a plecat şi a locuit în casa tatălui ei.

¹² Au fost multe zile şi fiica lui Şúa, soţia lui Iúda, a murit. Şi după ce Iúda s-a mângâiat, a urcat la cei care-i tundeau turma el și Hirá, prietenul lui din Adulám, la Timná. ¹³ I s-a făcut cunoscut lui Támar şi i s-a zis: „Iată, socrul tău urcă la Timná ca să-şi tundă turma!”. ¹⁴ Atunci ea şi-a dat jos hainele de văduvie, s-a acoperit cu un văl, s-a parfumat şi s-a aşezat la intrarea în Enáim, pe drumul care duce la Timná; căci a văzut că Şelá crescuse şi ea nu-i fusese dată lui de soţie.

¹⁵ Iúda a văzut-o şi a crezut că este o prostituată, pentru că îşi acoperise faţa. ¹⁶ S-a îndreptat spre ea pe drum şi a zis: „Lasă-mă să intru la tine!”. Căci nu ştia că este nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai, ca să intri la mine?”. ¹⁷ El a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turmă”. Ea a zis: „Da, dacă îmi dai o garanţie până când îl vei trimite”. ¹⁸ El a zis: „Ce garanţie să-ţi dau?”. Ea a zis: „Sigiliul tău, colanul tău şi toiagul pe care-l ai în mână”. El i le-a dat, a intrat la ea şi ea a zămislit. ¹⁹ Ea s-a ridicat, a mers și şi-a dat jos vălul şi s-a îmbrăcat cu hainele sale de văduvie. ²⁰ Iúda a trimis iedul din turmă prin prietenul său din Adulám ca să ia garanţia din mâna femeii, dar el n-a găsit-o. ²¹ A întrebat pe oamenii locului şi a zis: „Unde este prostituata aceea care stătea la Enáim pe drum?”. Ei au răspuns: „Nu a fost aici nicio prostituată”. ²² El s-a întors la Iúda şi i-a spus: „N-am găsit-o; şi chiar oamenii locului au zis: «Nu a fost aici nicio prostituată»”. ²³ Iúda a zis: „Să şi le ţină! Numai să nu ne facem de batjocură. Iată, am trimis iedul acesta, iar tu n-ai găsit-o!”.

²⁴ Cam după trei luni, i s-a făcut cunoscut lui Iúda, zicând: „Támar, nora ta, s-a desfrânat şi chiar a zămislit în urma desfrânării”. Iúda a zis: „Scoateți-o afară şi să fie arsă!”. ²⁵ Pe când o scoteau afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „De la omul căruia îi aparţin acestea am zămislit eu; vezi, te rog, ale cui sunt inelul cu pecete, colanul şi toiagul acesta”. ²⁶ Iúda le-a recunoscut şi a zis: „Ea este mai dreaptă decât mine, fiindcă nu i-am dat-o fiului meu Şelá”. Şi de atunci nu a mai cunoscut-o.

²⁷ Când i-a venit vremea să nască, iată că în sânul ei erau doi gemeni! ²⁸ Şi, în timpul naşterii, unul a scos mâna; moaşa i-a prins mâna şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „acesta a ieşit primul”. ²⁹ Dar el şi-a tras mâna înapoi şi, iată, a ieşit fratele lui. Ea a zis: „cum ţi-ai deschis o spărtură!”. De aceea i s-a pus numele Péreţ. ³⁰ Apoi a ieşit fratele lui, care avea firul roşu la mână; de aceea i s-a pus numele Zérah.