Iosíf şi fraţii lui
1 Când a văzut Iacób că este grâu în Egipt, Iacób le-a zis fiilor săi: „Pentru ce [stați și] vă uitaţi unii la alţii?”. 2 Apoi a zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi de acolo grâu, pentru ca să trăim şi să nu murim!”. 3 Şi au coborât fraţii lui Iosíf, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar pe Beniamín, fratele lui Iosíf, Iacób nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”.
5 Fiii lui Israél au venit ca să cumpere grâu aşa cum veneau şi [alții], căci era foamete în ţara Canaán.
Prima întâlnire dintre Iosíf şi fraţii lui
6 Iosíf guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosíf şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. 7 Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosíf i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniţi?”. Ei au răspuns: „Din ţara Canaán, ca să cumpărăm de mâncare”.
8 Iosíf i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut. 9 Iosíf şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni şi aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”. 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; servitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem oameni cinstiţi; servitorii tăi nu sunt spioni”. 12 El le-a zis: „Ba nu! Aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”. 13 Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem fraţi, fii ai unui singur om din ţara Canaán; şi, iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”. 14 Iosíf le-a zis: „E întocmai cum v-am zis eu când am spus: «Sunteţi spioni». 15 În aceasta veţi fi puşi la încercare. Pe viaţa lui Faraón că nu veţi ieşi de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic! 16 Trimiteţi pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi prizonieri! Astfel, cuvintele voastre vor fi puse la încercare pentru a şti dacă adevărul este cu voi. Dacă nu, pe viaţa lui Faraón, voi sunteţi spioni”.
17 Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile, 18 iar a treia zi Iosíf le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-ai voștri să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate! 20 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa. 21 Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosíf, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”. 22 Rubén le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută [răzbunare] la noi!”. 23 Ei nu ştiau că Iosíf aude [și înțelege], deoarece era un interpret între ei. 24 Iosíf s-a dus de lângă ei şi a plâns. Apoi s-a întors la ei şi le-a vorbit; l-a luat dintre ei pe Simeón şi l-a legat în faţa ochilor lor.
Întoarcerea fiilor lui Iacób în Canaán
25 Iosíf a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună înapoi arginții fiecăruia în sacul său şi să li se dea provizii pentru drum. Şi aşa li s-a făcut. 26 Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat de acolo. 27 Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului la un loc de popas. A văzut arginții săi la gura sacului 28 şi el a zis fraţilor săi: „Mi s-a înapoiat argintul: iată, sunt în sacul meu!”. Atunci le-a sărit inima din loc şi au zis unul altuia tremurând: „Ce înseamnă oare lucrul acesta pe care ni l-a făcut Dumnezeu?”.
29 S-au întors la tatăl lor, Iacób, în ţara Canaán şi i-au făcut cunoscut tot ce li se întâmplase, zicând: 30 „Omul care este domnul ţării ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni ai ţării. 31 Noi i-am spus: «Noi suntem cinstiţi, nu suntem spioni. 32 Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este şi cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în ţara Canaán». 33 Omul care este domnul ţării ne-a zis: «Iată cum voi şti că sunteţi cinstiţi! Lăsaţi să stea la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi [hrană] pentru casele voastre înfometate şi plecaţi! 34 Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mic! Voi şti astfel că nu sunteţi spioni, ci oameni cinstiţi; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să cutreieraţi prin ţară»”.
35 Când şi-au golit sacii, iată că în sacul fiecăruia era punga cu arginți a fiecăruia. Văzând pungile cu argintul lor, s-au temut şi ei, şi tatăl lor. 36 Tatăl lor, Iacób, le-a zis: „M-aţi lăsat fără copii: Iosíf nu mai este, Simeón nu mai este şi vreţi să-l luaţi şi pe Beniamín. Asupra mea sunt toate”.
37 Rubén i-a spus tatălui său, zicând: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ţi-l aduc înapoi; dă-l în mâna mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi!”. 38 El a zis: „Fiul meu nu va coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, o să-mi coborâţi cărunteţea, cu îndurerare, în locuinţa morţilor”.