Capitolul 47

Iacób, în faţa lui Faraón

1 Iosíf s-a dus şi i-a făcut cunoscut lui Faraón și i-a spus: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele lor, cu cirezile lor şi cu tot ce au ei, au venit din ţara Canaán; iată, sunt în ţinutul Goşén”. 2 Din grupul fraţilor săi a luat cinci bărbaţi şi i-a prezentat înaintea lui Faraón. 3 Faraón i-a întrebat pe fraţii lui: „Cu ce vă ocupați?”. Ei au răspuns lui Faraón: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât şi părinţii noştri”. 4 I-au mai zis lui Faraón: „Noi am venit ca să locuim ca străini în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o foamete grea în ţara Canaán. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să locuiască în ţinutul Goşén!”.

5 Faraón i-a zis lui Iosíf: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta; aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Goşén. Şi, de cunoşti printre ei oameni viteji, pune-i căpetenii peste turmele pe care le am!”. 7 Iosíf l-a adus pe Iacób, tatăl său, şi l-a prezentat înaintea lui Faraón. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón. 8 Faraón l-a întrebat pe Iacób: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?”. 9 Iacób i-a răspuns lui Faraón: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele şi n-au ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei în zilele pribegiei lor”. 10 Iacób l-a binecuvântat pe Faraón şi a ieșit din fața lui Faraón. 11 Iosíf i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat o proprietate în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraón.

12 Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru fraţii săi şi pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

Politica agrară a lui Iosíf

13 Nu mai era pâine în toată ţara, căci foametea era foarte grea; ţara Egiptului şi ţara Canaán erau epuizate din pricina foametei. 14 Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau şi a dus argintul în casa lui Faraón.

15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaán, toţi egipténii au venit la Iosíf şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci s-a terminat argintul”. 16 Iosíf a zis: „Aduceţi vitele voastre şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-a terminat argintul”. 17 Şi-au adus vitele la Iosíf şi Iosíf le-a dat [pâine] în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

18 După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele şi pământurile noastre. 19 De ce să pierim sub ochii tăi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi pentru ca pământul să nu fie devastat!”.

20 Iosíf a cumpărat pentru Faraón toate pământurile Egiptului; căci egipténii şi-au vândut fiecare ogorul, pentru că foametea era puternică. Şi ţara a devenit a lui Faraón. 21 Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăţi, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului. 22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile.

23 Iosíf a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveţi sămânţă, ca să puteţi semăna pământul! 24 La vremea recoltei, veţi da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părţi să fie în mâinile voastre ca sămânţă pentru câmp, ca hrană pentru voi şi pentru cei din casele voastre şi ca hrană pentru copiii voştri”. 25 Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm har în ochii domnului nostru şi vom deveni sclavi ai lui Faraón!”. 26 Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraón; numai pământul preoţilor era al lor; nu devenise al lui Faraón.

Ultimele dorinţe ale lui Iacób

27 Israél a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacób a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieţii sale, au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani. 29 Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! 30 Când mă voi culca împreună cu părinţii mei, să mă duci din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor!”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”. 31 El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu faţa pe căpătâiul patului.