Capitolul 3

III. INVITAȚIE ADRESATĂ DOMNULUI CA SĂ INTERVINĂ

Implorare

1 Rugăciunea profetului Habacúc.

Pe [ton de] lamentație.

2 Doamne, am auzit vestea ta

și m-am temut.

În mijlocul anilor, fă vie lucrarea ta,

în mijlocul anilor, fă-o cunoscută!

În mânie, adu-ți aminte de îndurare!

Teofanie: sosirea Domnului

3 Dumnezeu vine din Temán,

Cel Sfânt, din muntele Parán.                                                                    Sélah.

Maiestatea lui acoperă cerurile

și pământul este plin de lauda lui.

4 Strălucirea lui este ca lumina;

coarne erau din mâna lui

și acolo era ascunsă puterea lui.

5 Înaintea lui merge ciuma

și molima iese pe urmele lui.

6 Se ridică

și face să se cutremure pământul;

se uită și face să fugă neamurile;

face să se împrăștie munții veșnici,

dărâmă colinele eterne,

căile sale sunt veșnice.

7 Am văzut în suferință corturile din Cușán

și au tremurat colibele

din țara Madián.

Bătălia Domnului

8 Oare s-a înfuriat Domnul pe râuri?

Împotriva râurilor era mânia ta

sau împotriva mării este furia ta,

că ai încălecat pe cai

și [ai crezut că] mântuirea vine

de la care?

9 Dezgolești arcul tău săturându-l

cu săgeți.                               Sélah.

Râuri despică pământul.

10 Te-au văzut și s-au cutremurat munții;

puhoaie de ape au trecut,

abisul își dă glasul și înălțimea

își ridică mâinile.

11 Soarele și luna s-au oprit la locul lor,

la lumina săgeților tale treceau,

la strălucirea ei, scânteia sulița ta.

12 Cu indignare tu străbați pâmântul

și cu mânie treieri neamuri.

13 Ai ieșit ca să-l mântuiești

pe poporul tău,

să-l mântuiești pe unsul tău;

ai zdrobit vârful casei celui fărădelege

și ai dezgolit-o de la temelie

până la coamă.                      Sélah.

14 Ai zdrobit cu sulițele lor

capul războinicilor lui

când ei s-au năpustit să ne risipească

cu satisfacția celui care-l devorează

pe cel nevoiaș în ascuns.

15 Tu mergi pe mare cu caii tăi,

printr-o grămadă de ape multe.

16 Când am auzit,

pieptul mi s-a cutremurat,

buzele mele au tremurat

la [acest] sunet,

a intrat putreziciunea în oasele mele

și am tremurat în interiorul meu.

Mă voi odihni în ziua strâmtorării,

în ziua când asupritorul

va urca să atace poporul?

17 Căci smochinul nu va înflori

și nu vor fi roade în vii.

Rodul măslinului va lipsi

și câmpiile nu vor da hrană.

Va fi nimicită turma din staul

și nu va fi cireadă în grajduri.

18 Dar eu voi tresălta de bucurie

în Domnul,

mă voi bucura

în Dumnezeul mântuirii mele.

19 Domnul Dumnezeul meu

este tăria mea;

el îmi face picioarele

ca ale cerboaicelor

și mă face să umblu

pe înălțimile mele.

Maestrului de cor. Pentru instrumentele mele de coarde.