Capitolul 20

Cearta cu Paşhúr

1 Paşhúr, fiul lui Imér, preot şi supraveghetor de seamă în casa Domnului, l-a auzit pe Ieremía profeţind aceste cuvinte. 2 Şi Paşhúr l-a lovit pe profetul Ieremía şi l-a pus în butuci la poarta superioară a lui Beniamín, la casa Domnului. 3 Ziua următoare, Paşhúr l-a scos pe Ieremía din butuci, iar Ieremía i-a zis: „Domnul nu te mai cheamă cu numele de Paşhúr, ci Magór-Misabíb. 4 Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, eu vă voi face de groază pe tine şi pe cei care te iubesc; ei vor cădea de sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor vedea! Iar pe întregul Iúda îl voi da în mâna regelui Babilónului şi el îi va duce captivi în Babilón şi vor fi loviţi de sabie. 5 Voi da toate bogăţiile acestei cetăţi, toate bunurile ei, tot ce are ea de preţ şi toate vistieriile regilor lui Iúda în mâna duşmanilor lor; ei le vor prăda, le vor lua şi le vor duce în Babilón. 6 Iar tu, Paşhúr, şi toţi cei care locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate. Tu vei merge în Babilón şi acolo vei muri; acolo veţi fi îngropaţi tu şi toţi cei care te iubesc, cărora le-ai profeţit cu înşelătorie»”.

Confesiune

7 M-ai sedus, Doamne,

şi eu m-am lăsat sedus.

M-ai prins cu putere

şi ai fost mai puternic.

Dar am devenit de batjocură

toată ziua, toţi râd de mine.

8 Căci când vorbesc, trebuie să strig:

„Violenţă, devastare!”.

Astfel, cuvântul Domnului

a devenit pentru mine

spre ocară şi batjocură în fiecare zi.

9 Am spus: „Nu-mi voi mai aminti de el

şi nu voi mai vorbi în numele lui”.

Dar în inima mea

era ca un foc aprins,

închis în oasele mele:

am obosit purtându-l şi nu mai pot.

10 Căci am auzit calomniile multora,

teroare de jur împrejur:

„Învinuiţi-l şi-l vom învinui!”.

Toţi prietenii mei pândesc

dacă mă clatin,

poate va fi sedus şi vom putea

[să-l biruim]

şi ne vom lua răzbunarea faţă de el.

11 Domnul este cu mine

ca un luptător puternic,

de aceea, cei care mă urmăresc

se vor poticni şi nu vor reuşi [să mă biruie];

se vor ruşina foarte mult

pentru că nu vor avea succes,

iar înjosirea lor nu va fi uitată

niciodată.

12 Doamne Sabaót,

tu care îl încerci pe cel drept,

care observi rărunchii şi inima,

fă-mă să văd răzbunarea ta

împotriva lor, pentru că ţie

ţi-am destăinuit cauza mea!

13 Cântaţi Domnului,

lăudaţi-l pe Domnul!

Căci el eliberează sufletul

celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor.

14 Blestemată să fie ziua

în care m-am născut!

Ziua în care m-a născut mama mea

să nu fie binecuvântată!

15 Blestemat omul care a adus vestea bună

tatălui meu:

„Ţi s-a născut un fiu

de parte bărbătească”,

aducându-i bucurie!

16 Să fie omul acela precum cetăţile

pe care le-a distrus Domnul

şi nu a regretat!

Să audă ţipăt dimineaţa

şi strigăt de luptă la vremea amiezii!

17 De ce nu am fost omorât în pântece

ca să-mi fi fost mama mormânt

şi pântecele ei, o sarcină

pentru totdeauna?

18 Pentru ce am ieşit din pântece?

Că să văd trudă şi chin

şi să mi se termine zilele în ruşine?