Deprecated: Array and string offset access syntax with curly braces is deprecated in /home/infosapi/public_html/bibliacatolica.ro/wp-content/plugins/count-per-day/counter-core.php on line 1520
Biblia Catolică
Capitolul 17

Întunericul şi coloana de foc

1 Mari şi inexplicabile sunt judecăţile tale,

de aceea, sufletele needucate s-au înşelat.

2 Dar cei nelegiuiţi, gândindu-se să oprime poporul sfânt,

ei, care erau legaţi în întuneric şi prizonieri ai nopţii îndelungate,

încuiaţi sub acoperişuri, zăceau fugari de providenţa veşnică.

3 Considerându-se ascunşi cu păcatele tăinuite dedesubtul vălului uitării,

au fost împrăştiaţi temându-se teribil şi au fost tulburaţi de năluci.

4 Nici locul care-i ascundea nu-i păzea fără teamă, ci răsunau ecouri care-i tulburau

şi se arătau fantasme mute cu chipuri întunecate.

5 Şi nicio putere a focului să strălucească, nici flama strălucitoare a aştrilor

nu reuşea să lumineze acea noapte îngrozitoare.

6 Se arăta numai printre ei un foc spontan, plin de teamă;

iar ei, îngroziţi de acea viziune pe care o vedeau,

considerau mai rele ceea ce priveau.

7 Artificiile tehnicii magiei zăceau [neputincioase],

iar dovada pretenţiei la pricepere era de dispreţ.

8 Cei care promiteau să îndepărteze teama şi tulburarea sufletului bolnav,

aceştia erau bolnavi de o teamă ridicolă.

9 Chiar dacă nimic tulburător nu-i înfricoşa,

îngroziţi de trecerea fiarelor şi de şuieratul reptilelor, piereau tremurând

şi nu mai voiau să privească aerul de care nu se poate scăpa nicăieri.

10 Nelegiuirea laşă este condamnată de propria mărturie,

dar apăsată de conştiinţă, le ia mereu pe cele mai grele.

11 Căci teama nu este altceva decât abandonarea ajutoarelor gândirii.

12 Cu cât este mai mică aşteptarea în interior,

cu atât mai mare este considerată necunoaşterea cauzei care aduce chin.

13 Dar ei, în noaptea cu adevărat neputincioasă,

ieşită din ascunzişurile de nepătruns ale locuinţei morţilor,

erau adormiţi de acelaşi somn,

14 când erau mânaţi de minunile fantasmelor,

când erau paralizaţi de abaterea sufletului,

căci erau copleşiţi de o teamă neprevăzută şi neaşteptată.

15 Tot aşa, oricine, căzând totodată acolo unde era,

fiind închis, era păzit într-o temniţă fără încuietoare.

16 Sau dacă cineva era un agricultor sau păstor

sau vreun muncitor care trudeşte în pustiu,

luaţi prin surprindere, toţi rămâneau legaţi cu acelaşi lanţ al întunericului.

17 Sau dacă era şuieratul vântului sau ecoul plăcut al păsărilor printre ramurile abundente,

sau ritmul apei care curgea cu putere, sau zgomotul pătrunzător al pietrelor care se prăvăleau,

18 sau trecerea neobservată a animalelor săltăreţe,

sau sunetul fiarelor care răgeau şi mai pătrunzător,

sau ecoul care se răsfrângea din adâncul munţilor,

îi paralizau înspăimântându-i.

19 Căci universul întreg era luminat de o lumină strălucitoare

şi se ocupa cu lucrări fără îngrijorare.

20 Dar numai asupra lor se întindea o noapte grea,

imagine a întunericului care avea să-i învăluie,

iar ei erau pentru ei înşişi şi mai greoi decât întunericul.