V. PLEDOARIA LUI Elíhu
1 Cei trei oameni au încetat să-i răspundă lui Iob, căci el [se considera] mai drept în ochii lui. 2 Elíhu, fiul lui Baraheél din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie împotriva lui Iob, pentru că [Iob se considera] pe sine mai drept decât Dumnezeu. 3 El s-a aprins de mânie şi împotriva celor trei prieteni ai săi, pentru că nu găsiseră răspuns şi totuşi îl considerau vinovat pe Iob. 4 Elíhu îi aşteptase cât timp au vorbit cu Iob, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
Primul discurs
Înţelepciunea şi tinereţea
5 Elíhu a văzut că nu era niciun răspuns în gura celor trei oameni şi s-a aprins de mânie.
6 Elíhu, fiul lui Baraheél din Buz,
a luat cuvântul şi a spus: „Eu sunt tânăr,
iar voi sunteţi bătrâni.
De aceea m-am temut şi mi-a fost frică
să vă expun ceea ce ştiu.
7 Am zis: «Să vorbească anii şi mulţimea lunilor
să înveţe înţelepciunea!».
8 De fapt, în om este un duh
şi suflarea Celui Atotputernic îl face priceput.
9 Totuşi, nu cei mari au înţelepciune
şi nici bătrânii nu sunt pricepuţi la judecată.
10 De aceea, vă spun: «Ascultaţi-mă
şi voi expune şi eu ceea ce ştiu!».
11 Iată, am aşteptat cuvintele voastre,
mi-am plecat urechea la priceperea voastră
cât timp aţi cercetat cuvintele.
12 Atât timp cât am fost atent
la priceperea voastră, nu a fost nimeni dintre voi
care să-l acuze pe Iob
şi să răspundă cuvintelor lui.
13 Să nu ziceţi: «Am aflat înţelepciunea;
Dumnezeu poate să-l biruie, nu un om».
14 El nu şi-a îndreptat spre mine cuvintele, iar eu nu-i voi întoarce [răspuns] prin cuvintele voastre.
Consolatori falimentari
15 Ei au rămas uimiţi, nu au mai răspuns:
le-au pierit cuvintele.
16 Oare trebuie să aştept pentru că ei nu vorbesc,
stau [în picioare] fără să mai răspundă?
17 Vreau să răspund şi eu cu partea mea,
să expun şi eu ceea ce ştiu.
18 Căci sunt plin de cuvinte,
duhul din sânul meu mă constrânge.
19 Iată, sânul meu este ca vinul care dă să iasă,
ca burdufurile noi care dau să se spargă.
20 Voi vorbi şi mă voi linişti,
voi deschide buzele şi voi răspunde.
21 Nu-mi voi ridica faţa înaintea niciunui om
şi nu voi linguşi pe nimeni.
22 Căci nu ştiu să linguşesc.
Altfel, îndată m-ar da deoparte
cel care m-a făcut.