Fuga asiriénilor
1 Când au auzit cei care erau în corturi, au rămas înmărmuriţi pentru cele întâmplate. 2 A căzut peste ei teamă şi groază; nu mai era niciun om care să rămână în faţa vecinului său, ci toţi au ieşit şi au fugit pe toate drumurile de pe câmpie şi de pe munte. 3 Şi cei care erau în tabără în ţinutul muntos de jur împrejurul Betúliei au luat-o la fugă, iar fiii lui Israél, fiecare bărbat [bun] de luptă dintre ei, s-au năpustit asupra lor. 4 Ozía a trimis la Betomastáim, la Benái, la Hobái, la Cóla şi în tot ţinutul lui Israél să facă cunoscute cele întâmplate, ca toţi să se năpustească împotriva duşmanilor spre nimicirea lor. 5 Fiii lui Israél au auzit şi toţi împreună au năvălit asupra lor şi i-au lovit până la Hobá. Tot la fel şi cei din Ierusalím şi din tot ţinutul muntos le-au venit în ajutor, pentru că li se anunţase despre cele întâmplate în tabăra duşmanilor lor. Cei din Galaád şi cei din Galiléea i-au lovit din lateral cu putere mare până când au ajuns la Damásc şi la hotarele lui. 6 Ceilalţi locuitori ai Betúliei au năvălit în tabăra asiriénilor, i-au prădat şi s-au îmbogăţit foarte mult. 7 Fiii lui Israél s-au întors de la măcel şi au pus stăpânire pe celelalte sate şi aşezări din ţinutul muntos şi din câmpie, luând multă pradă, căci mulţimea lor fusese foarte numeroasă.
Mulţumirea
8 Ioachím, marele preot, şi bătrânii fiilor lui Israél care locuiau în Ierusalím au venit să examineze lucrurile bune pe care Domnul i le făcuse lui Israél şi să o vadă pe Iudíta şi să vorbească cu ea în pace. 9 Când au venit la ea, toţi împreună au lăudat-o şi i-au spus: „Tu eşti înălţarea Ierusalímului, tu eşti marea mândrie a lui Israél, tu eşti lauda cea mare a neamului nostru. 10 Ai făcut toate acestea cu mâna ta, ai făcut lucruri bune pentru Israél şi Domnul şi-a găsit plăcerea în ele. Fii binecuvântată de Domnul Atotputernic pentru totdeauna!”.
Şi tot poporul a zis: „Aşa să fie!”.
11 Tot poporul a prădat tabăra timp de treizeci de zile. I-au dat Iudítei cortul lui Holoférn, toată argintăria, paturile, vasele şi toate lucrurile din el. Ea, luându-le, le-a pus pe catârul ei, a unit carele şi le-a încărcat cu ele. 12 Toate femeile din Israél au alergat la ea ca s-o vadă şi au binecuvântat-o. [Unele] dintre ele au început să danseze pentru ea, iar ea a luat ramuri în mâinile ei şi le-a dat femeilor care erau cu ea. 13 S-au încununat cu [ramuri] de măslin ea şi cele care erau împreună cu ea, şi ea a mers înaintea întregului popor dansând şi conducând toate femeile. Toţi bărbaţii lui Israél o urmau înarmaţi, purtând cununi şi cântând imnuri cu gura lor.
Cântarea de mulţumire a Iudítei
14 Iudíta a început această cântare de mulţumire în [mijlocul] întregului Israél şi tot poporul a acompaniat această cântare de laudă.