Supunerea fără rezistenţă
1 Atunci au trimis la el mesageri [care să-i transmită] cuvinte de pace: 2 „Iată, noi, slujitori ai lui Nabucodonosór, regele cel mare, stăm în faţa ta! Foloseşte-te de noi după cum este plăcut înaintea feţei tale! 3 Iată, locuinţele noastre, tot ţinutul nostru, toate câmpiile cu grâne, turmele, cirezile şi toate staulele corturilor noastre stau în faţa ta: foloseşte-te de ele după cum îţi va plăcea! 4 Iată, şi cetăţile noastre, şi locuitorii care sunt în ele sunt sclavii tăi! Vino şi intră în ele după cum este bine în ochii tăi!”. 5 Oamenii s-au prezentat la Holoférn şi i-au transmis cuvintele acestea.
6 Au coborât spre ţărmul mării el şi armata lui; a pus gărzi în cetăţile fortificate şi a luat din ele, ca aliaţi, oameni aleşi. 7 Ei şi toţi vecinii lor l-au primit cu coroane, cu dansuri şi cu timpane. 8 Dar el a devastat toate templele, le-a tăiat pădurile sacre, căci îi fusese dat să-i nimicească pe toţi zeii pământului, ca numai lui Nabucodonosór să-i aducă cult toate popoarele, limbile şi triburile şi să-l invoce ca pe Dumnezeu.
9 A venit la Esdrelón, aproape de Dotáia, care se află în faţa marelui lanţ muntos al Iudéii. 10 Şi-a fixat tabăra între Gaibái şi Scitópolis şi a stat acolo o lună de zile, până când a adunat bagajele armatei sale.