Nedreptatea universală
1 Vai de mine!
Căci sunt ca la adunatul fructelor,
ca la strânsul bobițelor în vie:
nu este niciun strugure ca să mănânc,
nicio smochină timpurie,
dorința sufletului meu.
2 A pierit cel credincios din țară
și nu mai este niciun drept
printre oameni;
toți pândesc [să verse] sânge
și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.
3 Palmele sunt [îndreptate] spre rău;
ca să facă bine, căpetenia cere,
judecătorul [face] pentru răsplată,
cel mare își spune dorința sufletului
și astfel pervertesc [dreptatea].
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
cel mai drept, ca un gard de spini.
Ziua [anunțată] de străjerii tăi,
cea a vizitării tale, vine.
Acum va fi deruta lor.
5 Nu te încrede în aproapele,
nu-ți pune încrederea în prieten
și ai grijă să-ți ții gura închisă
față de cea care stă la pieptul tău.
6 Căci fiul își insultă tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei.
Dușmanii omului sunt cei din casa lui.
7 Dar eu privesc la Domnul,
îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele
și Dumnezeul meu mă ascultă.
IV. SPERANȚE
Siónul, insultat de dușmancă
8 Nu te bucura, dușmanca mea,
căci, chiar dacă am căzut,
mă voi ridica,
chiar dacă locuiesc în întuneric,
Domnul este lumina mea!
9 Voi suporta supărarea Domnului
– căci am păcătuit împotriva lui –
până când va judeca procesul meu
și-mi va face dreptate.
Mă va scoate la lumină
și voi vedea [faptele] lui de dreptate.
10 Va vedea dușmanca mea
și va fi acoperită de rușine,
ea care-mi spunea:
„Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.
Ochii mei o vor vedea:
acum va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe străzi.
Oracol despre restaurare
11 În ziua când vor fi reclădite
zidurile tale,
se vor lărgi hotarele tale.
12 În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la mare la mare
și de la munte la munte.
13 Țara va fi devastată
din cauza locuitorilor ei,
din cauza roadelor faptelor lor.
Rugăciune pentru deruta neamurilor
14 Păstorește-ți cu toiagul tău poporul,
turma moștenirii tale,
care locuiește singuratică
în pădurea din mijlocul Carmélului!
Să pască în Basán și în Galaád
ca în zilele de odinioară!
15 Ca în zilele ieșirii tale
din țara Egiptului,
fă-ne să vedem fapte minunate!
16 Vor vedea neamurile
și se vor rușina de toată vitejia lor;
vor pune mâna la gură
și vor asurzi urechile lor.
17 Vor linge praful ca șarpele,
ca târâtoarele pământului
vor tremura în locurile lor de refugiu;
se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru
și se vor teme de tine.
Invocarea iertării divine
18 Care Dumnezeu este ca tine,
care suporți nelegiuirea
și treci peste răzvrătirea
restului moștenirii tale?
Nu-și ține pe veci mânia,
pentru că iubește îndurarea.
19 Se va întoarce și se va îndura de noi,
va șterge nelegiuirile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării
toate păcatele lor.
20 Vei arăta fidelitate față de Iacób
și bunătate față de Abrahám,
așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult.