Capitolul 16

Revolta lui Córe, Dátan şi Abirám

1 Córe, fiul lui Iţhár, fiul lui Chehát, fiul lui Lévi, cu Dátan şi Abirám, fiii lui Elíab, şi On, fiul lui Pélet, fiii lui Rubén, 2 s-au ridicat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni dintre fiii lui Israél, căpetenii ale adunării, desemnaţi de comunitate, oameni de seamă. 3 S-au adunat împotriva lui Moise şi Áaron şi le-au zis: „Vă ajunge! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi şi Domnul este în mijlocul lor. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului?”.

4 Moise a auzit şi a căzut cu faţa la pământ. 5 [Moise] le-a vorbit lui Córe şi la tot grupul lui: „Mâine, Domnul va arăta cine este al lui şi cine este sfânt şi-l va face să se apropie de el; pe cel pe care l-a ales, acela se va apropia de el. 6 Aceasta să faceţi: Córe şi tot grupul lui, luaţi-vă cădelniţe! 7 Mâine, puneţi foc în ele şi puneţi tămâie pe [foc] înaintea Domnului! Acela pe care-l va alege Domnul este sfânt. Vă ajunge, fii ai lui Lévi!”.

8 Moise i-a zis lui Córe: „Ascultaţi, fii ai lui Lévi! 9 Prea puţin este pentru voi că Dumnezeul lui Israél v-a separat din comunitatea lui Israél, că să facă să vă apropiaţi de el şi să împliniţi slujba la sanctuarul Domnului şi să staţi înaintea adunării ca să-i slujiţi? 10 V-a lăsat să vă apropiaţi de el, pe tine şi pe toţi fraţii tăi, fiii lui Lévi care sunt împreună cu tine, şi acum voiţi şi preoţia? 11 De aceea tu şi toată ceata ta v-aţi strâns împotriva Domnului; şi Áaron, cine este el că murmuraţi împotriva lui?”.

12 Moise a trimis să-i cheme pe Dátan şi pe Abirám, fiii lui Elíab. Dar ei au zis: „Nu mergem! 13 E prea puţin că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustiu, că vrei să mai şi stăpâneşti peste noi? 14 Cu siguranţă nu ne-ai adus într-o ţară unde curge lapte şi miere şi nu ne-ai dat în moştenire ogoare şi vii! Crezi că poţi să scoţi ochii oamenilor acestora? Nu mergem!”. 15 Moise s-a mâniat foarte tare şi a zis Domnului: ,,Nu privi spre darul lor! Nu le-am luat nici măcar un măgar şi n-am făcut rău niciunuia dintre ei”.

Pedeapsa

16 Moise i-a zis lui Córe: „Tu şi tot grupul tău să fiţi înaintea Domnului: tu, ei şi Áaron ! Mâine! 17 Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui; puneţi tămâie în ele şi aduceţi fiecare cădelniţa sa înaintea Domnului: două sute cincizeci de cădelniţe! Şi tu, şi Áaron, fiecare cu cădelniţa lui”. 18 Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ele, au pus tămâie pe el şi au stat la uşa cortului întâlnirii împreună cu Moise şi Áaron. 19 Córe a strâns toată adunarea împotriva lor [Moise şi Áaron ] la uşa cortului întâlnirii. Şi gloria Domnului s-a arătat întregii adunări.

20 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Áaron: 21 „Separaţi-vă din mijlocul acestei adunări şi-i voi nimici într-o clipă!”. 22 Ei au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor [care însufleţesc] pe toţi oamenii! Un singur om a păcătuit, şi tu te mânii împotriva întregii adunări?”. 23 Domnul i-a zis lui Moise: 24 „Vorbeşte adunării: «Depărtaţi-vă din preajma locuinţei lui Córe, Dátan şi Abirám!»”.

25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Dátan şi Abirám. Iar bătrânii lui Israél au mers după el. 26 El a spus adunării: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriţi pentru toate păcatele lor!”. 27 Ei s-au îndepărtat din preajma locuinţei lui Córe, Dátan şi Abirám.

Dátan şi Abirám au ieşit şi au stat la uşa corturilor lor cu soţiile, fiii şi copiii lor. 28 Moise a zis: „Prin aceasta veţi şti că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri, şi nu eu. 29 Dacă ei vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor fi pedepsiţi cum sunt pedepsiţi toţi oamenii, nu Domnul m-a trimis pe mine; 30 dar dacă Domnul va face ceva neobişnuit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită pe ei şi tot ceea ce este al lor şi ei vor coborî de vii în locuința morților, veţi şti că oamenii aceştia l-au dispreţuit pe Domnul”. 31 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul s-a despicat sub ei. 32 Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii lui Córe şi toate averile lor.

33 Au coborât de vii în locuința morților, ei şi tot ce era al lor; pământul i-a acoperit şi au pierit din mijlocul adunării. 34 Tot Israélul care era în jurul lor a început să strige. Căci ziceau: „Nu cumva să ne înghită pământul”.

35 A ieşit un foc de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.