¹ Balaám a văzut că era un lucru bun în ochii Domnului să-l binecuvânteze pe Israél şi n-a mai mers ca altădată să caute magie, ci şi-a întors faţa spre pustiu. ² Balaám şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Israél aşezat după triburile sale. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el. ³ [Balaám] şi-a rostit parabola sa:

„Oracolul lui Balaám, fiul lui Beór,

oracolul bărbatului

cu ochii deschişi,

⁴ oracolul celui care aude

cuvintele lui Dumnezeu,

al celui care vede ceea ce lasă

să se vadă Cel Atotputernic,

al celui care, deşi cade,

are ochii deschişi:

⁵ Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacób,

locuinţele tale, Israél!

⁶ Ele se întind ca nişte văi,

ca nişte grădini lângă râu,

ca aloea pe care a sădit-o Domnul,

precum cedrii pe lângă ape.

⁷ Apa lui se revarsă din găleţi

şi sămânţa lui [se bucură]

de ape îmbelşugate.

Regele său se ridică mai presus de Agág

şi împărăţia se măreşte.

⁸ Dumnezeu l-a scos din Egipt

şi este pentru el precum coarnele bivolului.

El devorează popoarele

care se ridică împotriva lui,

le sfărâmă oasele şi le frânge săgeţile.

⁹ Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică:

Cine-l va scula?

Binecuvântat este oricine

te binecuvântează

şi blestemat este oricine te blestemă!”.

¹⁰ Bálac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaám; a bătut din palme şi i-a zis lui Balaám: „Eu te-am chemat să-mi blestemi duşmanii; şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat! ¹¹ Fugi acum şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat [să primeşti] cinstea”. ¹² Balaám i-a zis lui Bálac: „Oare nu le-am spus mesagerilor pe care mi i-ai trimis ¹³ că, dacă mi-ar da Bálac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, n-aş putea să încalc cuvântul Domnului şi să fac bine sau rău după inima mea? Ceea ce Domnul îmi spune, aceea spun şi eu. ¹⁴ Şi acum, iată că mă duc la poporul meu! Vino şi-ţi voi arăta ce va face poporul acesta poporului tău după aceste zile!”. ¹⁵ [Balaám] şi-a rostit parabola sa:

„Oracolul lui Balaám, fiul lui Beór,

oracolul bărbatului

cu ochii deschişi,

¹⁶ oracolul celui

care aude cuvintele lui Dumnezeu,

al celui care vede ceea ce

lasă să se vadă Cel Atotputernic,

al celui care, deşi cade,

are ochii deschişi:

¹⁷ Îl văd, dar nu acum,

îl privesc, dar nu de aproape.

O stea răsare din Iacób,

un sceptru se ridică din Israél.

Străpunge hotarele lui Moáb

şi îi nimiceşte pe toţi fiii lui Set.

¹⁸ Îl va lua în stăpânire pe Edóm

şi îl va lua în stăpânire pe Seír,

duşmanii lui.

Israél va acţiona cu putere.

¹⁹ Cel care iese din Iacób îi va nimici

pe cei rămaşi din cetate”.

²⁰ [Balaám] l-a văzut pe Amaléc

şi a rostit parabola sa:

„Amaléc este cel dintâi dintre neamuri,

dar sfârşitul lui

este distrugerea pentru totdeauna”.

²¹ [Balaám] i-a văzut pe chenéi şi a rostit parabola sa:

„Locuinţa ta este veşnică

şi cuibul tău este pus pe stâncă.

²² Dar Cáin va fi distrus prin foc

până ce Așúr te va lua captiv”.

²³ [Balaám] şi-a rostit parabola:

,,Vai! Cine va mai putea trăi

când va face Dumnezeu acestea?

²⁴ Nişte corăbii vor veni din Chitím,

îl vor asupri pe Așúr,

îl vor asupri pe Éber,

dar şi el va pieri odată”.

²⁵ Balaám s-a ridicat, a plecat şi s-a întors acasă. Bálac a plecat şi el pe drumul lui.