Cel drept şi cel vinovat
1 Cel vinovat fuge, deşi nu-l urmăreşte nimeni, dar cei drepţi stau în siguranţă, ca leul tânăr.
2 Când este vinovăţie în ţară, mulţi sunt conducătorii ei, dar cu un om priceput şi cunoscător, stabilitatea se prelungeşte.
3 Un bărbat necăjit care-i asupreşte pe cei săraci este ca o ploaie care spală, dar nu lasă hrană.
4 Cei care părăsesc legea îl laudă pe cel vinovat, dar cei care păzesc legea se luptă împotriva lor.
5 Oamenii răi nu pricep judecata, dar cei care-l caută pe Domnul pricep toate.
6 Mai bine un necăjit care umblă în integritatea lui decât unul cu căile strâmbe, chiar dacă este bogat.
7 Cel care păzeşte legea este un fiu priceput, dar cel care îi paşte pe cei neascultători îşi umileşte tatăl.
8 Cel care-şi înmulţeşte averea prin dobândă şi camătă adună pentru cel care se îndură de săraci.
9 Cine-şi întoarce urechea ca să nu audă legea, chiar şi rugăciunea lui este abominábilă.
10 Cel care-i face pe cei drepţi să rătăcească pe calea cea rea va cădea în groapa proprie, dar cei integri vor moşteni binele.
11 Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar săracul priceput îl cercetează.
12 Când tresaltă de bucurie cei drepţi, este multă frumuseţe, dar când se ridică cei vinovaţi, orice om se dă deoparte.
13 Cel care-şi ascunde vinovăţia nu va avea succes, dar cel care o face cunoscută şi o părăseşte va avea parte de îndurare.
14 Fericit omul care se teme mereu, dar cel care-şi împietreşte inima cade în rău.
15 Ca un leu care rage şi ca un urs care aleargă este cel vinovat care stăpâneşte peste un popor sărac.
16 Cel nobil lipsit de înţelegere este un mare asupritor, dar cel care urăşte profitul îşi lungeşte zilele.
17 Omul oprimat de sângele unei vieţi fuge până la groapă: „Să nu-l oprească [nimeni]!”.
18 Cel care umblă în integritate va fi salvat; dar cel care este pe două căi strâmbe, pe una va cădea.
19 Cel care-şi lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cel care urmăreşte nimicuri se va sătura de mizerie.
20 Omul fidel [va avea parte] de multe binecuvântări, dar cel grăbit să se îmbogăţească nu va fi [considerat] curat.
21 A fi părtinitor nu este bine, pentru o bucată de pâine, cel viteaz poate deveni vinovat.
22 Aleargă după avere omul cu ochi rău, dar nu ştie că lipsa îl va ajunge.
23 Cel care mustră un om, la sfârşit va afla har mai mult decât cel care linguşeşte cu limba.
24 Cel care-şi despoaie tatăl şi mama şi zice: „Nu e nicio vină” este tovarăşul omului care jefuieşte.
25 Cel cu sufletul arogant stârneşte discordia, dar cel care se încrede în Domnul va fi îndestulat.
26 Cel care se încrede în inima lui, acesta este un nesimţit, dar cel care umblă în înţelepciune va scăpa.
27 Cel care dă celui necăjit nu [duce] lipsă, iar cei care-şi închid ochii [au parte] de multe blesteme.
28 Când se ridică cei vinovaţi, orice om se ascunde, dar când ei dispar, se înmulţesc cei drepţi.