Capitolul 12

Descoperirea îngerului

1 Când s-a terminat nunta, Tobít l-a chemat pe Tobía, fiul său, şi i-a zis: „Copile, vezi să dai plata omului care a mers cu tine şi pune ceva în plus la plată!”. 2 El i-a zis: „Tată, cât să-i dau ca plată? Nu aş rămâne păgubit nici dacă i-aş da jumătate din bunurile pe care le-am adus cu mine. 3 Pe mine m-a adus înapoi sănătos; pe soţia mea a vindecat-o; a adus argintul împreună cu mine şi pe tine te-a vindecat. Cât să-i dau ca plată?”. 4 Tobít i-a răspuns: „Este drept să ia jumătate din toate bunurile cu care a venit”. 5 L-a chemat şi i-a zis: „Ia jumătate din toate bunurile cu care ai venit ca plată pentru tine şi mergi sănătos!”.

6 Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: „Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu şi daţi mărturie în faţa tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi! Lăudaţi-l şi cântaţi numele lui! Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el! 7 Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste! Faceţi binele şi răul nu va da peste voi!

8 Este bună rugăciunea [făcută] în adevăr şi pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. 9 Pomana te scapă de la moarte şi ea curăţă orice păcat. Cei care fac pomană vor fi umpluţi de viaţă. 10 Cei care săvârşesc păcat şi nedreptate sunt duşmanii propriului suflet.

11 Vă voi arăta tot adevărul şi nu voi ascunde nimic de la voi; v-am arătat deja şi v-am spus: «Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute, premărindu-l». 12 Acum, când vă rugaţi tu şi Sára, eu prezentam memorialul rugăciunii voastre înaintea gloriei Domnului. Iar când tu îi îngropai pe cei morţi, la fel. 13 Când nu ai ezitat să te scoli şi să părăseşti prânzul, să mergi şi să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc. 14 La fel m-a trimis Dumnezeu ca să vă vindec pe tine şi pe Sára, nora ta. 15 Eu sunt Rafaél, unul dintre cei şapte îngeri care stau şi umblă înaintea gloriei Domnului”.

16 Cei doi s-au tulburat, au căzut cu faţa [la pământ] şi s-au înspăimântat. 17 Dar el le-a zis: „Nu vă temeţi! Pacea să fie cu voi! Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu în toţi vecii! 18 Eu când eram cu voi, nu din bunăvoinţa mea eram cu voi, ci din voia lui Dumnezeu. Pe el binecuvântaţi-l în toate zilele şi lui să-i cântaţi! 19 Aţi văzut că nu mâncam nimic, ci aţi avut o vedenie. 20 Acum, binecuvântaţi-l pe Domnul pe pământ şi daţi mărturie lui Dumnezeu! Iată, eu urc la cel care m-a trimis! Puneţi în scris toate câte vi s-au întâmplat!”. Apoi a plecat. 21 Ei s-au ridicat şi nu au mai putut să-l vadă. 22 Îl binecuvântau, îi cântau lui Dumnezeu şi dădeau mărturie despre el pentru toate aceste fapte mari ale sale şi pentru cum li s-a arătat îngerul lui Dumnezeu.