Vindecarea unui paralizat (Mc 2,1-12; Lc 5,17-26)
1 Urcându-se în barcă, a trecut dincolo şi a ajuns în cetatea sa. 2 Şi iată că au adus la el un paralizat care zăcea pe o targă! Iar Isus, văzând credinţa lor, i-a spus paralizatului: „Curaj, fiule! Păcatele îţi sunt iertate”. 3 Atunci unii dintre cărturari spuneau între ei: „Acesta spune blasfemii”. 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre? 5 Ce este mai uşor să spun: «Păcatele îţi sunt iertate» sau să spun: «Ridică-te şi umblă!»? 6 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ”, i-a spus paralizatului: „Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!”. 7 Atunci, [cel paralizat], ridicându-se, s-a dus acasă. 8 Văzând aceasta, mulţimile au fost cuprinse de teamă şi îl glorificau pe Dumnezeu, care dă oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Matei (Mc 2,13-17; Lc 5,27-32)
9 Plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: „Urmează-mă!”. Ridicându-se, el l-a urmat. 10 Şi pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! 11 Văzând aceasta, fariseii au spus discipolilor lui: „De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?”. 12 Auzindu-i, el le-a spus: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.
Despre post (Mc 2,18-22; Lc 5,33-39)
14 Atunci s-au apropiat de el discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?”. 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
16 Nimeni nu pune un petic dintr-o stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină şi ruptura devine mai mare. 17 Nici nu se toarnă vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile se sparg: vinul se varsă, iar burdufurile se strică. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi: astfel, amândouă se păstrează”.
Vindecarea unei femei şi învierea fiicei unui înalt funcţionar (Mc 5,21-43; Lc 8,40-56)
18 În timp ce le spunea acestea, a venit un înalt funcţionar, s-a prosternat înaintea lui, zicând: „Fiica mea a murit de curând, dar vino, pune-ţi mâna peste ea şi va trăi!”. 19 Isus, ridicându-se, a mers după el împreună cu discipolii săi.
20 Şi iată că o femeie care de doisprezece ani avea hemoragie, apropiindu-se din spate, i-a atins ciucurii hainei, 21 căci îşi spunea: „De mă voi atinge fie şi numai de haina lui, voi fi vindecată”. 22 Întorcându-se şi văzând-o, Isus i-a zis: „Curaj, fiică, credinţa ta te-a mântuit!”. Iar femeia a fost vindecată din ceasul acela.
23 Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, 24 a spus: „Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme”. Dar ei îl luau în râs. 25 Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. 26 Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.
Isus vindecă doi orbi
27 Când a plecat de acolo, au venit după Isus doi orbi, strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui Davíd!”. 28 Ajungând în casă, orbii s‑au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeţi că pot să fac aceasta?”. I‑au spus: „Da, Doamne!”. 29 Atunci le-a atins ochii, spunând: „Să vi se facă după credinţa voastră!”. 30 Şi li s-au deschis ochii, iar Isus le‑a poruncit cu asprime: „Vedeţi să nu afle nimeni!”. 31 Dar ei, după ce au ieşit, au răspândit [vestea] despre el în tot ţinutul acela.
Isus vindecă un om mut
32 Când au plecat aceştia, iată că i-au adus un om mut posedat de diavol. 33 După ce diavolul a fost alungat, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau, spunând: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israél!”. 34 Însă fariseii spuneau: „Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”.
Isus are milă de popor
35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă.
36 Văzând mulţimile, i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!”.