Capitolul 1

PROLOG

1 Revelaţia lui Isus Cristos, pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arate slujitorilor săi cele ce trebuie să fie în curând. El a făcut-o cunoscută trimiţând-o prin îngerul lui slujitorului său Ioan, 2 care a dat mărturie că toate câte le-a văzut sunt cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Cristos. 3 Fericiți cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi ţin cele scrise în ea, căci timpul este aproape.

I. SCRISORI CĂTRE CELE ŞAPTE BISERICI

Destinatarii

4 Ioan, către cele şapte Biserici care sunt în Asia: har vouă şi pace de la cel care este, care era şi care vine; şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său; 5 şi de la Isus Cristos, martorul cel credincios, primul născut dintre cei morţi şi principele regilor pământului!

Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre în sângele său 6 şi ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu şi Tatăl său, lui să-i fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin!

7 Iată că vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns!

Îşi vor bate [pieptul] din cauza lui toate triburile pământului.

Da. Amin!

8 „Eu sunt alfa şi omega – spune Domnul Dumnezeu – cel care este, care era şi care vine, Atotputernicul”.

Viziunea inaugurală

9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la strâmtorarea, la împărăţia şi la statornicia în Isus, mă aflam pe insula numită Pátmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lui Isus. 10 În Ziua Domnului, am fost [răpit] în Duh şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă, 11 care spunea: „Ceea ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Éfes, Smírna, Pérgam, Tiatíra, Sárdes, Filadélfia şi Laodicéea”.

12 M-am întors să văd [al cui este] glasul care vorbea cu mine; şi, întorcându-mă, am văzut şapte candelabre de aur, 13 iar în mijlocul candelabrelor, [pe cineva] ca un Fiu al Omului, îmbrăcat cu un veşmânt lung şi încins la piept cu o cingătoare din aur. 14 Capul lui şi părul alb era ca lâna albă, ca zăpada, şi ochii lui – ca flacăra focului, 15 picioarele lui – asemenea bronzului ca într-un cuptor arzând, iar glasul lui –, ca un vuiet de ape multe. 16 El ţinea în mâna lui dreaptă şapte stele, iar din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; aspectul lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea sa.

17 Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort, dar el şi-a pus [mâna] dreaptă peste mine, spunându-mi: „Nu te teme! Eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă, 18 şi cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale locuinţei morţilor. 19 Aşadar, scrie cele pe care le-ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor veni după acestea! 20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte candelabre din aur este: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar cele şapte candelabre sunt cele şapte Biserici”.