Primul discurs al lui Ţofár

Nebunia lui Iob

¹ Ţofár din Naamáh a luat cuvântul şi a zis:

² „Oare să nu se răspundă la multele cuvinte?

Oare poate fi drept un vorbăreţ?

³ Vorbăria ta va face oamenii să tacă?

Vei lua în râs şi nu va fi cine să se ruşineze?

⁴ Tu ai zis: «Învăţătura mea este curată

şi sunt fără pată în ochii tăi».

⁵ O, de-ar scoate Dumnezeu o vorbă

şi de şi-ar deschide buzele faţă de tine!

⁶ De ţi-ar face cunoscute tainele înţelepciunii

– căci de nepătruns sunt spre înţelegere –

ai şti că Dumnezeu uită de nelegiuirea ta!

⁷ Poţi tu, cercetând, să-l găseşti pe Dumnezeu

sau să-l afli în mod desăvârşit

pe Cel Atotputernic?

⁸ El este ca înălţimile cerurilor: ce poţi face tu?

Este ca adâncurile Şeólului: ce poţi şti?

⁹ Măsura lui este mai întinsă decât pământul

şi lăţimea, [mai mare] decât marea.

¹⁰ Dacă trece, dacă închide, dacă convoacă,

cine poate face să se întoarcă?

¹¹ Căci el îi cunoaşte pe oamenii vanităţii,

vede nelegiuirea, chiar dacă nu se observă.

¹² Omul nebun devine inteligent

când puiul de măgar va da naştere unui om!

 Viaţa cea nouă

¹³ Dar tu, întăreşte-ţi inima

şi întinde-ţi palmele spre el!

¹⁴ Dacă îndepărtezi nedreptatea

din mâinile tale şi nu laşi

să locuiască nelegiuirea în cortul tău,

¹⁵ atunci îţi vei ridica faţa din infirmitate, vei fi stabil şi nu te vei teme;

¹⁶ atunci tu vei uita chinul,

îţi vei aminti ca de apele care au trecut.

¹⁷ Viaţa ta se va ridica precum amiaza,

întunericul tău va deveni ca aurora.

¹⁸ Vei avea încredere, pentru că este speranţă,

şi, întorcându-te, vei locui în siguranţă.

¹⁹ Te vei culca şi nu va fi cine

să te înspăimânte

şi mulţi se vor îndrepta spre faţa ta.

²⁰ Dar ochii celor nelegiuiţi se vor consuma;

locul de scăpare va pieri de la ei

şi speranţa lor va fi să-şi dea duhul”.