Capitolul 24

 Mormântul gol (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13)

1În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite. 2Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, 3iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. 4Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare. 5Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? 6Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea: 7«Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”. 8Atunci şi-au amintit de cuvintele lui. 9Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10Erau: Maria Magdaléna, Ioana şi Maria, [mama] lui Iacób, şi altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor. 11Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut.

12Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

Isus înviat le apare discipolilor de la Emáus (Mc 16,12-13)

13Şi iată că în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la şaizeci de stádii de Ierusalím. 14Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?”. Ei s-au oprit trişti. 18Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalím şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”. 19El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”. 27Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

28Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Şi pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor. 32Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”.

33Şi ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Símon”. 35Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Isus apare apostolilor (In 20,19-23)

36Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”. 37Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh; 38dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!”. 40Şi spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”. 42Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

Ultimele învăţături ale lui Isus

44Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. 45Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile46şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos [trebuia] să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím, 48voi veţi fi martorii acestor lucruri. 49Şi iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să staţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”.

Înălţarea lui Isus (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11)

50Apoi i-a scos până spre Betánia şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, 51iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer. 52Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare 53şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.