Ispitirea lui Isus (Mt 4,1-11; Mc 1,12-13)
1 Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordán şi a fost dus de Duh în pustiu 2 timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat nimic în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. 3 Atunci diavolul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine”. 4 Însă Isus i-a răspuns: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”.
5 Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6 şi diavolul i-a spus: „Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7 Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată”. 8 Răspunzând, Isus i-a spus: „Este scris:
«Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»”.
9 L-a dus apoi în Ierusalím şi l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, 10 căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privinţa ta ca să te păzească
11 şi: Te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră»”.
12 Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: „S-a spus: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!»”. 13 Şi după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.
Isus, la Nazarét (Mt 4,12-17; 13,53-58; Mc 1,14-15; 6,1-6)
14 Isus s-a întors în Galiléea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. 15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. 16 A venit la Nazarét, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaía şi deschizând cartea, a găsit locul în care era scris:
18 „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi;
19 să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului”.
20 Apoi, închizând cartea şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi [ascultat-o] cu urechile voastre!”. 22 Toţi dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: „Nu este acesta fiul lui Iosíf?”. 23 Dar el le-a spus: „Fără îndoială îmi veţi zice parabola aceasta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Cafárnaum, fă şi aici, în patria ta!». 24 Adevăr vă spun că niciun profet nu este acceptat în patria sa; 25 şi adevărat vă spun că multe văduve erau în Israél în zilele lui Ilíe, când cerul a fost închis timp de trei ani şi şase luni, încât s-a făcut mare foamete în toată ţara, 26 dar Ilíe nu a fost trimis la niciuna dintre ele, ci doar la o femeie văduvă din Sarépta Sidónului. 27 Şi mulţi leproşi erau în Israél pe timpul profetului Elizéu, dar nimeni dintre ei n-a fost curăţat, decât doar Naamán sirianul”.
28 Auzind acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 Ridicându-se, l-au scos din cetate şi l-au dus pe buza prăpastiei de pe colina pe care era construită cetatea lor ca să-l arunce de acolo. 30 Însă el, trecând prin mijlocul lor, a plecat.
Isus alungă un duh necurat (Mc 1,21-28)
31 Apoi a coborât la Cafárnaum – o cetate din Galiléea – şi îi învăţa [în zilele de] sâmbătă, 32 iar ei erau uimiţi de învăţătura lui, deoarece cuvântul lui era [spus] cu autoritate.
33 Era în sinagogă un om care avea duh de diavol necurat şi striga cu glas puternic: 34 „Ei! Ce ai cu noi, Isuse din Nazarét? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. 35 Însă Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: „Taci şi ieşi din el!”. Atunci diavolul l-a trântit în mijloc şi a ieşit din el fără ca să-i facă vreun rău. 36 I-a cuprins teama pe toţi şi spuneau unii către alţii: „Ce fel de cuvânt este acesta? El le porunceşte duhurilor necurate cu autoritate şi putere şi ele ies!”. 37 Şi vestea despre el s-a răspândit în toată împrejurimea.
Vindecări la Cafárnaum (Mt 8,14-17; Mc 1,29-34)
38 Ieşind din sinagogă, [Isus] a intrat în casa lui Símon. Soacra lui Símon era cuprinsă de o febră mare şi l-au rugat pentru ea. 39 Aplecându-se asupra ei, a poruncit cu asprime febrei şi aceasta a lăsat-o. Ridicându-se îndată, ea îi servea.
40 La apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli îi aduceau la el, iar el, punându-şi mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca: 41 din mulţi ieşeau diavoli care strigau şi spuneau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”. Dar el, mustrându-i, nu le permitea să vorbească pentru că ştiau că el este Cristos.
Isus pleacă din Cafárnaum (Mc 1,35-39)
42 După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. 43 Dar el le-a spus: „Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis”. 44 Şi predica prin sinagogile din Iudéea.