Pescuirea minunată. Cei dintâi discipoli (Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)
1 Pe când mulţimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, 2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă ţărm, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!”. 5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună; 10 la fel şi pe Iacób şi pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoţitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].
Vindecarea unui lepros (Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)
12 Pe când se afla într-una dintre cetăţi, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”. 13 Întinzându-şi mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curăţat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el. 14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului şi adu [jertfă] pentru curăţarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”. 15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult şi mari mulţimi se adunau ca să-l asculte şi să fie vindecate de bolile lor. 16 Însă el se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.
Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Mc 2,1-12)
17 Într-una din zile, pe când învăţa, şedeau şi unii farisei şi învăţaţi ai Legii care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18 Şi iată, câţiva bărbaţi care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă şi să-l pună înaintea lui! 19 Şi negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulţimii, urcându-se pe acoperiş, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în faţa lui Isus.
20 Văzând credinţa lor, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!”. 21 Cărturarii şi fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”. 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor: a spune «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te şi umblă!»? 24 Însă ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îţi zic: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te la casa ta!”. 25 Şi îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse şi s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.
26 Uluirea i-a cuprins pe toţi şi-l glorificau pe Dumnezeu şi spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.
Chemarea lui Lévi (Mt 9,9-13; Mc 2,13-17)
27 După acestea, a ieşit şi a văzut un vameş cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, şi i-a spus: „Urmează-mă!”. 28 Părăsind toate, s-a ridicat şi l-a urmat. 29 Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăţ în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulţime de vameşi şi alţii care şedeau cu ei la masă. 30 Fariseii şi cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi păcătoşii?”. 31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la convertire”.
Discuţii despre post (Mt 9,14-17; Mc 2,18-22)
33 Însă aceştia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, la fel şi cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă şi beau”. 34 Isus le-a spus: „Puteţi oare să-i faceţi pe nuntaşi să postească atât timp cât mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă şi bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Tot aşa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd. 38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.