Capitolul 5

Cântarea viei

1 „Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu.Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos. 2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei și a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă.

3 Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iúda: faceţi judecată între mine şi via mea! 4 Ce ar mai fi trebuit să fac pentru via mea şi nu am făcut? De ce, aşteptându-mă să facă struguri, a făcut aguridă?

5 Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare. 6 O voi preface în pustiu; nu va mai fi tăiată şi nici săpată şi vor creşte mărăcini şi spini. Voi porunci norilor să nu mai verse ploaie asupra ei. 7 Căci via Domnului Sabaót este casa lui Israel şi cei din Iúda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi, iată, vărsare de sânge; dreptate, şi, iată, strigăte!”.

 Blesteme

8 Vai de cei care adaugă casă la casă, de cei care alătură câmp lângă câmp până la capătul ţinutului! Voi veţi locui singuri în mijlocul ţării. 9 Domnul Sabaót mi-a zis: „Deşi sunt case multe, vor fi spre ruină şi, deşi sunt mari şi frumoase, vor fi fără locuitori”.

10 Căci zece pogoane de vie vor produce un singur bat şi un ómer de sămânţă va produce o éfă. 11 Vai de cei care se scoală dis-de-dimineaţă şi aleargă după băutură tare, de cei care întârzie până după căderea serii, înfierbântaţi de vin!

12 Harpă, alăută, tamburină, flaut şi vin sunt la ospeţele lor; la lucrarea Domnului nu se uită şi faptele mâinilor sale nu le văd. 13 De aceea poporul meu este dus în captivitate, din lipsă de cunoaştere; cei de seamă ai lui mor de foame şi mulţimea sa se stinge de sete.

14 De aceea, Şeólul şi-a lărgit gâtlejul şi şi-a deschis larg gura. A coborât frumuseţea [poporului], mulţimea, zgomotul şi veselia din el.     15 Omul va fi umilit şi bărbatul înjosit, iar ochii celor mândri se vor pleca. 16 Dar Domnul Sabaót va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel Sfânt va fi sfinţit prin dreptate. 17 Mieii vor paşte ca pe păşunea lor şi caprele grase vor devora [până şi] ruinele. 18 Vai de cei care-şi atrag nelegiuirea cu funia deşertăciunii şi păcatul cu frânghii de la car. 19 Ei zic: „Să se grăbească şi să-şi împlinească repede lucrarea, ca să vedem! Să se apropie şi să ajungă planul Sfântului lui Israél, ca să-l cunoaştem!”.

20 Vai de cei care spun că răul este bine şi binele rău, care stabilesc întunericul drept lumină şi lumina drept întuneric, care stabilesc amarul dulce şi dulcele amar.

21 Vai de cei înţelepţi în ochii lor şi de cei care sunt pricepuţi înaintea lor!

22 Vai de cei viteji în a bea vin şi de oamenii iscusiţi în a amesteca băuturi tari, 23 de cei care pentru mită îl îndreptăţesc pe cel nelegiuit, iar de la cei drepţi îndepărtează dreptatea.

24 De aceea, aşa cum pleava este devorată de flacăra de foc şi fânul se consumă în vâlvătaie, rădăcina lor va putrezi şi ramurile lor se vor înălţa ca praful, pentru că au nesocotit legea Domnului Sabaót şi cuvântul Celui Sfânt al lui Israél l-au dispreţuit.

25 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului său, şi-a întins mâna împotriva lor şi i-a lovit; munţii s-au cutremurat şi cadavrele [poporului] sunt ca un gunoi în mijlocul drumurilor. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a potolit şi mâna lui este încă întinsă.

 Chemarea invadatorilor

26 A înălţat un steag pentru popoarele din depărtare şi a fluierat după ele de la marginea pământului şi, iată, ele, sprintene, vin degrabă. 27 Nimeni dintre ei nu este obosit, nimeni nu se poticneşte; niciunul nu moţăie şi nimeni nu doarme; niciunul nu are deschisă cingătoarea coapselor sale şi nimeni nu şi-a desfăcut cureaua sandalelor.

28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi toate arcurile lor, întinse; copitele cailor lor sunt ca de cremene, iar roţile [carelor] lor par ca o vijelie.          29 Răcnetul lor este ca al leoaicei şi rag ca puii de leu: freamătă, apucă prada şi o iau şi nu este salvator.

30 Vor fremăta împotriva lui în ziua aceea ca freamătul mării; vor privi către ţară, şi, iată, întuneric, strâmtorare, iar lumina se va întuneca din cauza norilor săi.