Capitolul 7

Prima intervenţie a lui Isaía înaintea lui Aház

1 În zilele lui Aház, fiul lui Iotám, fiul lui Ozía, regele lui Iúda, au urcat Rezín, regele din Arám, şi Pécah, fiul lui Remalía, regele lui Israél, la Ierusalím ca să facă război cu el, dar nu au putut să lupte împotriva lui. 2 I s-a spus casei lui Davíd: „Arám s-a aliat cu Efraím. A tremurat inima lui şi inima poporului său cum tremură copacii pădurii înaintea vântului”.

3 Dar Domnul i-a zis lui Isaía: „Ieşiţi în întâmpinarea lui Aház tu şi fiul tău, Şeár-Iaşúb, la capătul canalului cisternei de sus, pe drumul spre Câmpul Înălbitorului, 4 şi spune-i: «Ai grijă să fii liniştit! Nu-ţi fie frică şi inima ta să nu se teamă de aceste două rămăşiţe de tăciuni care fumegă: de furia lui Rezín şi a lui Arám şi de cea a fiului lui Remalía, 5 chiar dacă au plănuit răul împotriva ta Arám, Efraím şi fiul lui Remalía, zicând: 6 ‹Să urcăm împotriva lui Iúda, să-l hărţuim şi să-l împărţim între noi! Să-l punem ca rege în ea pe fiul lui Tabeél!› »”.

7 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu se va împlini şi nu va fi!

8 Căci capitala din Arám este Damásc şi Rezín, căpetenia Damáscului. Încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraím va înceta să fie popor.

9 Samaría este capitala lui Efraím şi căpetenia Samaríei este fiul lui Remalía. Dacă nu credeţi, nu veţi rezista!”.

A doua intervenţie pe lângă Aház

10 Domnul i-a vorbit din nou lui Aház, zicându-i:

11 „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău: fie din adâncul Şeólului, fie de deasupra, din înălţimi!”.

12 Aház a răspuns. „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul”.

13 [Isaía] a zis: „Ascultaţi, casă a lui Davíd! Este puţin lucru că îi obosiţi pe oameni, că vreţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu?

14 De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele „Emanuél”.

15 Unt şi miere va mânca, ştiind să îndepărteze răul şi să aleagă binele.

16 Căci înainte să ştie să îndepărteze răul şi să aleagă binele, pământul, din cauza căruia tu tremuri înaintea celor doi regi ai săi, va fi părăsit”.

Vestirea unei invazii

17 „Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum nu au mai fost din ziua în care Efraím s-a despărţit de Iúda, pe regele Asíriei.

18 În ziua aceea, Domnul va şuiera muştelor care sunt la capătul râurilor Egiptului şi albinelor care sunt în ţara Asíriei;

19 Ele vor veni şi se vor aşeza în toate văile abrupte, în crăpăturile stâncilor, pe toţi mărăcinii şi pe toate pajiştile.

20 În ziua aceea, Domnul va rade cu un brici închiriat de dincolo de Râu, cu regele Asíriei, capul şi părul de pe picioare. Chiar şi barba o va rade.

21 În ziua aceea, fiecare va creşte o viţică şi două oi;

22 din mulţimea laptelui obţinut va mânca unt: unt şi miere vor mânca toţi cei rămaşi în ţară.

23 În ziua aceea, orice loc unde erau o mie de butuci de vie, în valoare de o mie de arginţi, va deveni mărăcini şi spini.

24 Se va veni acolo cu săgeţi şi arc, pentru că mărăcini şi spini va fi toată ţara.

25 Dar pe toţi munţii care sunt lucraţi cu săpăliga, nu se va merge acolo de teama mărăcinilor şi a spinilor, ci vor deveni păşune pentru boi şi vor fi călcaţi în picioare de oi”.