Primul discurs al lui Elifáz
Oare dispar cei nevinovaţi?
1 Elifáz din Temán a luat cuvântul şi a zis:
2 „Dacă s-ar încerca un cuvânt
către tine, te-ai supăra?
Dar cine poate să-şi ţină cuvântul?
3 Iată, tu i-ai instruit pe mulţi
şi ai întărit braţele slăbite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat
pe cei care se poticneau
şi tu ai întărit genunchii îndoiţi.
5 Iar acum, când [aceasta] vine
peste tine, te superi,
când te atinge, te înspăimânţi?
6 Oare nu erau teama ta [de Domnul] încrederea ta, speranţa ta
şi integritatea, căile tale?
7 Aminteşte-ţi: cine a fost nevinovat
şi a pierit sau când cei drepţi au fost nimiciţi?
8 După cum am văzut eu, cei care ară nelegiuire
şi seamănă durere le şi culeg.
9 De respiraţia lui Dumnezeu ei pier
şi de suflarea nărilor lui sfârşesc.
10 Răgetul leului, glasul leului tânăr
şi dinţii puilor de leu sunt abătute.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se împrăştie.
Corupţia muritorilor
12 Până la mine s-a furişat un cuvânt
şi urechea mea a prins o şoaptă din el.
13 În coşmarurile din viziunile de noapte,
când cade somnul adânc peste oameni,
14 m-au cuprins teroarea şi tremurul
şi mulţimea oaselor mele a fost făcută să tremure.
15 Un duh a trecut prin faţa mea
şi s-a zbârlit părul pe trupul meu.
16 Stătea şi nu i-am recunoscut înfăţişarea;
un chip era înaintea ochilor mei.
Tăcere. Şi un glas am auzit:
17 «Oare este omul mai drept
decât Dumnezeu sau bărbatul mai curat
decât cel care l-a făcut?».
18 Iată, nu are încredere în slujitorii săi
şi în îngerii săi se află defecte!
19 Cu atât mai mult, cei care locuiesc
în case de lut şi au temelia în praf şi sunt roşi
de gura moliei.
20 De dimineaţă până seara sunt striviţi
şi [nimeni] nu pune [la inimă]:
ei pier pentru totdeauna.
21 Oare nu este smulsă funia [cortului] lor?
Ei mor, dar nu cu înţelepciune.