Idolii şi Dumnezeul cel adevărat
1 Ascultaţi cuvântul
pe care vi-l spune Domnul,
casă a lui Israél!
2 Aşa vorbeşte Domnul:
„Nu învăţaţi calea neamurilor
şi nu vă înspăimântaţi
de semnele cerului,
căci neamurile se înspăimântă de ele!
3 Obiceiurile neamurilor
sunt deşertăciune:
e lemn pe care [cineva]
îl taie din pădure,
lucrarea mâinilor
celui care ciopleşte cu securea.
4 Îl înfrumuseţează cu argint şi cu aur,
îl întăresc cu cuie şi cu ciocan
ca să nu se mişte.
5 Ei sunt ca o sperietoare
într-un câmp de pepeni:
nu vorbesc, trebuie să fie purtaţi,
întrucât nu păşesc;
nu vă temeţi de ei, căci
ei nu pot face nici rău, nici bine!”.
6 Nu este nimeni ca tine, Doamne!
Tu eşti mare
şi mare este numele tău în putere.
7 Cine nu se va teme de tine,
rege al neamurilor?
Căci ţie ţi se cuvine [aceasta].
Între toţi înţelepţii neamurilor
şi în toate regatele lor
nu este nimeni asemenea ţie.
8 Totodată ei sunt şi proşti, şi nebuni.
Doctrină a deşertăciunilor este lemnul.
9 Argint bătut este adus din Tarşíş
şi aur, din Ufáz,
lucrare meşteşugită a mâinilor topitorului;
haina lor este de purpură stacojie
şi violetă,
toate sunt lucrare de înţelepţi.
10 Domnul este Dumnezeul adevărat;
el este Dumnezeul vieţii şi rege veşnic.
De mânia lui se cutremură pământul
şi neamurile
nu pot [suporta] indignarea sa.
11 Aşa să spuneţi:
„Dumnezeii
care nu au făcut cerul şi pământul,
aceştia vor pieri de pe pământ
şi de sub cer”.
12 Dar el a făcut pământul cu puterea lui,
a stabilit lumea prin înţelepciunea lui
şi cu priceperea lui a întins cerurile.
13 Când dă drumul glasului său,
e un vuiet de ape în ceruri;
face să urce negura
de la marginile pământului,
el face fulgerele pentru ploaie
şi face să iasă vântul din vistieriile sale.
14 Căci tot omul poate
să devină prost de la cunoaştere,
orice topitor poate fi făcut
de ruşine de chipul turnat,
căci idolul este o înşelăciune
şi nu este suflare în el.
15 Ei sunt deşertăciune, lucrare caraghioasă;
când vor fi vizitaţi, vor pieri.
16 Însă nu ca ei este partea lui Iacób,
căci [Domnul]
este cel care a plăsmuit toate,
iar Israél este tribul moştenirii sale:
Domnul Sabaót este numele lui.
Panică în ţară
17 Adună-ţi din ţară bunurile,
tu care locuieşti în fortăreaţă!
18 Căci aşa vorbeşte Domnul:
„Iată, eu îi voi arunca,
de data aceasta, pe locuitorii ţării
şi-i voi strâmtora
ca ei să poată să găsească!”.
19 Vai de mine, din cauza rănii mele;
lovitura mea este de nevindecat,
iar eu am zis: „Aceasta este boala mea
şi o voi suporta”!
20 Cortul meu este devastat
şi toate funiile mele au fost rupte.
Fiii mei au ieşit de la mine:
nu mai este nimeni
care să întindă cortul meu
şi să-mi ridice pânzele.
21 Păstorii s-au prostit,
nu l-au căutat pe Domnul,
de aceea nu au avut succes
şi toate turmele lor au fost împrăştiate.
22 Un zgomot se aude;
iată, vine
şi un cutremur din ţinutul de nord
ca să facă din cetăţile lui Iúda o ruină,
locuinţă a şacalilor!
23 Eu ştiu, Doamne,
că nu ţine de om calea lui,
că nu ţine de nimeni să meargă
şi să-şi stabilească paşii.
24 Corectează-mă, Doamne,
dar după dreptate,
nu după mânia ta,
ca să nu mă nimiceşti!
25 Ci revarsă-ţi furia
asupra neamurilor care nu te cunosc,
asupra familiilor
care nu cheamă numele tău,
pentru că l-au devorat pe Iacób,
l-au devorat, l-au consumat
şi au pustiit locuinţa lor!