1 În acel timp, vor scoate oasele regilor lui Iúda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele profeţilor şi oasele locuitorilor Ierusalímului din mormintele lor. 2 Le vor întinde la soare şi la lună şi la toate oştirile cerului pe care le-au iubit şi cărora le-au slujit, după care au umblat şi pe care le-au căutat, în faţa cărora s-au prosternat. Nu vor mai fi adunate şi nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafaţa pământului. 3 Tot restul care va rămâne din această familie rea, în orice loc unde i-am alungat, va prefera moartea în loc de viaţă – oracolul Domnului Sabaót.
Apostazia lui Israél
4 Spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul:
Cine cade oare nu se mai ridică?
Cine se abate oare nu se mai întoarce?
5 De ce s-a abătut poporul acesta,
Ierusalímul,
printr-o rătăcire permanentă?
S-au ataşat de înşelătorie
şi refuză să se întoarcă.
6 Am auzit şi am ascultat:
ei nu vorbesc drept şi nu este nimeni
care să regrete răutatea sa, zicând:
«Ce am făcut?».
Toţi se întorc la fuga lor
ca un cal lansat în luptă.
7 Chiar şi barza pe cer îşi cunoaşte timpurile,
turturica, rândunica şi porumbelul
cunosc timpul când trebuie să vină.
Dar poporul meu nu a cunoscut
timpul judecăţii Domnului”.
Legea, în mâinile preoţilor
8 Cum puteţi să spuneţi: „Noi suntem înţelepţi
şi legea Domnului este la noi?”.
Într-adevăr,
pana mincinoasă a scribilor
a prefăcut [legea] în minciună.
9 Înţelepţii au fost făcuţi de ruşine,
s-au îngrozit şi au fost capturaţi.
Refuzând legea Domnului,
ce înţelepciune au ei?
10 De aceea, le voi da pe soţiile lor altora
şi câmpiile lor, celor care le vor lua
în stăpânire,întrucât, de la cel
mai mic până la cel mai mare,
toţi sunt lacomi;
de la profet şi până la preot,
toţi lucrează cu înşelăciune.
11 Ei tratează rănile poporului meu
cu superficialitate
şi zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace.
12 Sunt făcuţi de ruşine,
pentru că fac lucruri abominábile.
Dar ei nu se mai ruşinează
şi nici nu ştiu de umilinţă.
De aceea, vor cădea cu cei care cad
şi, în timpul când vor fi pedepsiţi,
se vor poticni,
spune Domnul.
Ameninţări adresate lui Iúda
13 Vreau să adun recolta lor
– oracolul Domnului –,
dar nu mai sunt struguri în vie,
nu mai sunt smochine în smochin;
frunzele se vor veşteji
şi le voi pune să fie călcate în picioare.
14 De ce stăm aşezaţi?
Adunaţi-vă ca să mergem
în cetăţile întărite
şi să stăm acolo în tăcere,
pentru că Domnul ne-a redus la tăcere
şi ne-a făcut să bem apă otrăvită,
deoarece am păcătuit
împotriva Domnului!
15 Aşteptam pace, dar nu este nimic bun;
timpul vindecării, dar, iată, spaimă!
16 De la Dan se aude forăitul cailor,
de glasul nechezatului puternicilor săi
se cutremură toată ţara.
Ei vin şi devorează ţara
şi tot ceea ce o umple,
cetatea şi locuitorii ei.
17 Iată, eu trimit împotriva voastră
şerpi şi vipere
împotriva cărora nu există descântec.
Plângerea profetului pentru foamete
18 Chinul meu creşte fără leac,
durerea inimii mele se înteţeşte.
19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei
poporului meu
[se aude] dintr-o ţară îndepărtată:
„Oare nu este Domnul în Sión?
Nu este regele său în el?”.
De ce m-au făcut
să mă mânii prin idolii lor
şi prin nimicurile străine?
20 A trecut secerişul, vara s-a terminat,
iar noi suntem salvaţi.
21 Din cauza rănii fiicei poporului meu
sunt rănit,
sunt trist şi cuprins de groază.
22 Oare nu mai este balsam în Galaád?
Nu este niciun vindecător acolo?
De ce nu face vindecarea fiicei
poporului meu?
23 Cine va face din capul meu
[un izvor] de apă,
din ochii mei, o sursă de lacrimi
ca să-i plâng ziua şi noaptea
pe cei străpunşi ai fiicei poporului meu?