Fericirea celor răi

¹ Doamne, tu eşti prea drept ca să mă judec cu tine.

Totuşi, vreau să vorbesc cu tine despre judecăţi:

de ce calea celor nelegiuiţi are succes

şi sunt liniştiţi cei care trădează?

² I-ai plantat, ba chiar au prins rădăcină;

cresc şi produc roade.

Tu eşti aproape în gura lor,

dar departe de rărunchii lor.

³ Tu, Doamne, mă cunoşti,

mă vezi şi cercetezi inima mea

faţă de tine.

Pe ei târăşte-i

ca pe o oaie la înjunghiere,

pune-i deoparte pentru ziua uciderii!

⁴ Până când va jeli pământul şi se va usca iarba de pe fiecare câmpie? Din cauza răutăţii celor care locuiesc pe el, au pierit animalele şi păsările, căci [locuitorii] ziceau: „El nu vede sfârşitul nostru”.

⁵ Dacă tu fugi cu cei care merg pe jos

şi oboseşti,

cum vei putea să te iei

la întrecere cu caii?

Şi dacă într-o ţară de pace

eşti în siguranţă,

ce vei face cu mândria Iordánului?

⁶ Şi dacă fraţii tăi şi casa tatălui tău, chiar şi ei te trădează, şi dacă ei strigă în urma ta din plin, nu te încrede în ei chiar când îţi vorbesc de bine.

Plângerea Domnului

⁷ Mi-am părăsit casa,

mi-am abandonat moştenirea,

am dat-o pe iubita sufletului meu

pe mâna duşmanilor ei.

⁸ Moştenirea pe care o aveam

a devenit ca un leu în pădure:

şi-a ridicat împotriva mea glasul,

de aceea o urăsc.

⁹ Pasăre de pradă pestriţă

este moştenirea mea pentru mine,

păsările răpitoare dimprejur

sunt împotriva ei.

Veniţi să adunăm toate animalele

câmpiei, să vină la hrană!

¹⁰ Mulţi păstori mi-au devastat via,

au călcat în picioare partea mea;

au prefăcut partea mea cea plăcută

într-un pustiu dezolant.

¹¹ A fost dată dezolării;

dezolată, ea jeleşte înaintea mea;

toată ţara este dezolată,

pentru că nu este nimeni

care să pună la inimă.

¹² Pe toate colinele golaşe

din pustiu vin prădători,

pentru că sabia Domnului devorează

de la un capăt al pământului

şi până la celălalt capăt:

nimeni nu are pace.

¹³ Au semănat grâu şi au secerat mărăcini;

au trudit, dar nu au niciun folos.

Ruşinaţi-vă de recolta voastră,

din cauza mâniei aprinse a Domnului!

Judecarea şi mântuirea popoarelor vecine

¹⁴ Aşa vorbeşte Domnul împotriva tuturor vecinilor cei răi care se ating de moştenirea pe care am dat-o: „Pe Israél, iată, îl voi dezrădăcina de pe pământul său şi casa lui Iúda o voi dezrădăcina din mijlocul lor! ¹⁵ După ce îi voi dezrădăcina, mă voi întoarce şi mă voi îndura de ei şi-i voi face să se întoarcă fiecare la moştenirea lui şi la pământul lui. ¹⁶ Şi când vor învăţa căile poporului meu să jure pe numele meu – viu este Domnul – aşa cum ei l-au învăţat pe poporul meu să jure pe Báal, atunci ei vor fi reclădiţi în mijlocul poporului meu. ¹⁷ Dar dacă nu vor asculta, atunci voi dezrădăcina acel neam: îl voi dezrădăcina şi îl voi nimici” – oracolul Domnului.