PSALMUL 44 (43)
Lamentaţia Israélului în timpul nenorocirii
1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Poem.
2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;
părinţii noştri ne-au povestit lucrarea pe care ai săvârşit-o în zilele lor,
în zilele de demult.
3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri şi i-ai sădit pe ei,
ai zdrobit popoare şi i-ai lăsat pe ei [să se răspândească].
4 Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire pământul şi nu braţul lor i-a mântuit,
ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale, pentru că în ei ţi-ai găsit plăcerea.
5 Tu eşti regele meu, Dumnezeule,
cel care hotărăşti victoriile lui Iacób!
6 Prin tine i-am respins pe asupritori
şi în numele tău i-am călcat în picioare
pe cei care s-au ridicat împotriva noastră.
7 Căci nu mi-am pus încrederea în arcul meu
şi nu sabia mi-a adus salvarea,
8 ci tu ne-ai salvat de asupritorii noştri
şi i-ai făcut de ruşine pe cei ce ne urau.
9 În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua,
lăudând mereu numele tău. Sélah
10 Acum însă tu ne respingi şi ne umileşti
şi nu mai ieşi alături de oştirile noastre.
11 Ne faci să dăm înapoi în faţa vrăjmaşului
şi cei care ne urăsc ne pradă.
12 Ne dai ca pe nişte oi la tăiere
şi ne risipeşti printre naţiunile păgâne.
13 Îţi vinzi poporul tău fără câştig
şi nu te îmbogăţeşti prin vânzarea lui.
14 Tu ne faci de ocară în faţa vecinilor noştri,
de râs şi de batjocură pentru cei din jurul nostru.
15 Ne faci să fim de batjocură printre neamuri;
clatină din cap [la vederea noastră] cei care nu sunt popor.
16 Toată ziua umilirea este înaintea mea
şi ruşinea îmi acoperă faţa,
17 din cauza glasului ce mă insultă şi mă ocărăşte,
în faţa duşmanului şi a celui dornic de răzbunare.
18 Toate acestea au venit peste noi,
dar n-am uitat de tine şi n-am călcat alianța ta.
19 Inimile noastre nu s-au dat înapoi
şi paşii noştri nu s-au abătut de pe calea ta.
20 Dar tu ne-ai zdrobit în locul unde sunt şacalii
şi ne-ai acoperit cu umbra morţii.
21 Dacă am fi uitat de numele Dumnezeului nostru
şi am fi întins mâinile spre un dumnezeu străin,
22 oare Dumnezeu nu ar fi băgat de seamă,
el, care cunoaşte ascunzişurile inimii?
23 Căci pentru tine suntem daţi morţii toată ziua,
suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere.
24 Trezeşte-te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-te, nu ne respinge la nesfârşit!
25 Pentru ce îţi ascunzi faţa?
Pentru ce uiţi de umilirea şi de oprimarea noastră?
26 Căci sufletul nostru este doborât în praf
şi trupul nostru s-a lipit de pământ.
27 Ridică-te! Vino în ajutorul nostru
şi, pentru îndurarea ta, mântuieşte-ne!