PSALMUL 129 (128)

Poporul asuprit îşi regăseşte încrederea

¹ Cântare a treptelor.

Încă din tinereţe, mult m-au asuprit,

– să spună asta Israél –

² încă din tinereţe, mult m-au asuprit,

dar nu m-au biruit.

³ Cu plugul mi-au arat spinarea,

au tras pe ea brazde lungi.

⁴ Dar Domnul este drept,

a sfărâmat jugul nelegiuiţilor.

⁵ Să fie făcuţi de ruşine şi să se întoarcă înapoi

toţi cei care urăsc Siónul!

⁶ Să fie ca iarba de pe acoperişuri,

care se usucă înainte de a creşte,

⁷ cu care nu-şi umple mâna cel care seceră

şi nici poala, cel care adună snopii!

⁸ Şi niciun trecător să nu poată spune:

„Binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră!

Vă binecuvântăm în numele Domnului”.