PSALMUL 107 (106)
Imn de mulţumire
1 Preamăriţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
2 Aşa să spună cei răscumpăraţi de Domnul,
cei pe care i-a răscumpărat din mâna asupritorului,
3 pe care i-a adunat din [toate] ţările:
de la răsărit şi de la apus,
de la miazănoapte şi de la miazăzi!
4 Rătăceau prin pustiu, umblau prin pământ uscat
şi nu găseau nicio cetate în care să poată locui;
5 [sufereau] de foame şi de sete:
viaţa se stingea în ei.
6 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi i-a mântuit din necazurile lor;
7 i-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui.
8 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
9 Căci el a săturat sufletul însetat
şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10 Ei locuiau în întuneric şi în umbra morţii,
prizonieri ai sărăciei şi încătuşaţi în lanţurile lor,
11 căci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu
şi au dispreţuit planul Celui Preaînalt.
12 El le-a umilit inima prin chinuri,
cădeau şi nu era cine să-i ajute.
13 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi el i-a mântuit din necazurile lor;
14 i-a scos din întuneric şi din umbra morţii
şi lanţurile lor le-a rupt.
15 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
16 Căci a sfărâmat porţile de bronz
şi a frânt zăvoarele de fier.
17 Şi-au pierdut minţile pe calea nelegiuirii
şi, din cauza fărădelegilor lor, au ajuns nenorociţi,
18 sufletului lor i s-a făcut silă de orice hrană
şi au ajuns până la porţile morţii.
19 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi i-a mântuit din necazurile lor;
20 a trimis Cuvântul său şi i-a vindecat,
i-a scăpat de la nimicire.
21 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
22 Să-i aducă jertfe de mulţumire
şi să vestească faptele lui în strigăte de bucurie!
23 Cei care plecau pe mare în corăbii
şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 ei au văzut lucrările Domnului
şi minunile lui în adâncuri.
25 El a spus şi s-a pornit vântul furtunii
care a ridicat valurile mării:
26 se suiau spre ceruri, coborau spre abisuri;
sufletul lor se topea de groază.
27 Se împleticeau şi se clătinau ca un om beat
şi toată înţelepciunea lor pierise.
28 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
şi el i-a făcut să iasă din necazurile lor;
29 a liniştit furtuna
şi valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit
şi el i-a condus la portul dorit.
31 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!
32 Să-l preamărească în adunarea poporului
şi să-l laude în adunarea bătrânilor!
33 El a schimbat râurile într-un pustiu
şi izvoarele de apă în pământ uscat,
34 pământul roditor, în sărătură,
din cauza răutăţii locuitorilor lui.
35 Dar a schimbat pustiul în întindere de apă
şi pământul uscat, în izvoare de apă
36 şi i-a făcut să se aşeze acolo pe cei înfometaţi,
iar ei au stabilit o cetate unde să locuiască.
37 Au semănat ogoare şi au plantat vii
şi ele au adus roade îmbelşugate.
38 I-a binecuvântat şi ei s-au înmulţit [foarte] mult
şi nu a lăsat să scadă numărul animalelor lor.
39 Apoi a scăzut numărul lor şi au fost abătuţi,
din cauza constrângerii răului şi a suferinţei.
40 A revărsat dispreţul asupra nobililor,
i-a făcut să rătăcească printr-un pustiu fără drumuri.
41 Dar l-a ridicat pe cel sărman din necaz
şi a făcut familiile numeroase ca turmele.
42 Cei drepţi vor vedea şi se vor bucura
şi orice nelegiuit îşi va închide gura.
43 Cine-i înţelept să observe acestea
şi va înţelege îndurările Domnului!