PSALMUL 38 (37)
Tânguirea omului bolnav
1 Psalm. Al lui Davíd. Pentru comemorare.
2 Doamne, să nu mă mustri în mânia ta
şi să nu mă pedepseşti în furia ta!
3 Căci săgeţile tale s-au înfipt în mine
şi mâna ta apasă peste mine.
4 Nimic nu este sănătos în trupul meu în faţa indignării tale
şi nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele.
5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul,
ca o povară grea m-au apăsat.
6 Au putrezit şi s-au înveninat rănile mele,
din pricina nebuniei mele.
7 M-am încovoiat şi m-am gârbovit cu
totul; toată ziua umblu în mâhnire.
8 Rărunchii îmi sunt cuprinşi de febră
şi nu mai e nimic sănătos în trupul meu.
9 Sunt istovit şi frânt cu totul,
strig din cauza zbuciumului inimii mele.
10 Doamne, în faţa ta e toată dorinţa mea
şi suspinul meu nu este ascuns de tine.
11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile
şi nu mai am nici măcar lumina ochilor.
12 Cei care mă iubesc şi prietenii mei stau [departe], din cauza rănii mele,
şi apropiaţii stau deoparte.
13 Cei care caută sufletul meu îmi întind curse,
cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea
şi vicleşuguri pun la cale ziua întreagă.
14 Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare
şi sunt ca un mut ce nu-şi deschide gura,
15 ca omul ce nu aude
şi nu iese răspuns din gura lui.
16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranţa,
tu îmi vei răspunde, Doamne Dumnezeul meu!
17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine când mi se clatină piciorul,
să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea!”.
18 Fiindcă sunt gata să mă prăbuşesc
şi durerea înaintea mea este pururea.
19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea
şi mă neliniştesc din cauza păcatului meu.
20 Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi sunt puternici
şi s-au înmulţit cei care mă urăsc fără motiv.
21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
şi mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.
22 Să nu mă părăseşti, Doamne;
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!
23 Grăbeşte-te să mă ajuţi,
Doamne, mântuirea mea!