Psalmul 73

PSALMUL 73 (72)

Încrederea celui drept, pusă la încercare

1 Psalm. Al lui Asáf.

Cât de bun este Dumnezeu cu Israél,

cu cei curaţi cu inima!

2 Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele,

puţin [a lipsit] să-mi alunece paşii,

3 căci i-am invidiat pe cei orgolioşi

când vedeam prosperitatea nelegiuţilor.

4 Ei nu au [parte] de suferinţă până la moarte

şi trupul lor este bine hrănit [şi sănătos].

5 Ei nu au parte de truda oamenilor

şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

6 De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei

şi violenţa este haina cu care se îmbracă.

7 Din grăsimea lor iese nelegiuire

şi din inimile lor se revarsă gânduri rele.

8 Batjocoresc, vorbesc cu răutate,

vorbesc de sus asuprind.

9 Îşi înalţă gura lor până la ceruri

şi limba lor cutreieră pământul.

10 De aceea, poporul se ia după ei

şi puhoiul de ape nu-i satură.

11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să ştie aceasta?

Există cumva cunoaştere în Cel Preaînalt?”.

12 Iată, aceştia sunt nelegiuiţii:

liniştiţi întotdeauna, acumulează bogăţii!

13 Aşadar, în zadar mi-am păstrat inima curată

şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

14 căci sunt lovit ziua întreagă

şi pedepsit [încă] de dimineaţă.

15 De-aş fi zis: „Voi vorbi ca ei”,

aş fi trădat neamul fiilor tăi.

16 Şi am cugetat ca să înţeleg aceasta,

dar anevoios lucru a fost în ochii mei

17 până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu

şi am înţeles [care este] sfârşitul lor.

18 Într-adevăr, îi aşezi în loc lunecos

şi-i faci să cadă în dezolare.

19 Cum sunt ei abandonaţi ruinării, într-o clipă s-au dus,

au pierit de spaimă!

20 Ca un vis la deşteptare, Doamne, când te trezeşti,

faci să se risipească chipul lor.

21 Când mi se frământa inima

şi mă simţeam străpuns în rărunchi,

22 eram nepriceput şi nu înţelegeam nimic,

eram ca un dobitoc înaintea ta.

23 Dar eu sunt pururea cu tine,

m-ai prins de mâna dreaptă.

24 Cu sfatul tău mă vei călăuzi,

apoi mă vei lua în glorie.

25 Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]?

Şi, fiind cu tine, nu mai am altă dorinţă pe pământ.

26 Chiar dacă se mistuie trupul meu şi inima mea,

stânca inimii mele şi partea mea e Dumnezeu în veci.

27 Iată, cel ce se îndepărtează de tine va pieri,

îi vei nimici pe toţi cei care se desfrânează.

28 Iar pentru mine, binele meu este să mă apropii de Dumnezeu:

am căutat refugiul în Domnul Dumnezeu,

ca să vestesc toate lucrările tale [în faţa porţilor fiicei Siónului].