Psalmul 102

PSALMUL 102 (101)

Rugăciunea unui suferind

1 Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere şi îşi revarsă plângerea înaintea Domnului.

2 Doamne, ascultă rugăciunea mea

şi strigarea mea să ajungă la tine!

3 Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele;

pleacă-ţi urechea spre mine în ziua în care te chem,

grăbeşte-te să-mi răspunzi!

4 Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul

şi oasele mele ard ca jarul.

5 Inima mea a fost lovită şi se usucă precum iarba,

încât uit să-mi mănânc şi pâinea.

6 Din cauza geamătului [continuu],

mi s-a lipit pielea de oase.

7 M-am asemănat cu bufniţa din pustiu,

m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.

8 Stau de veghe

şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş;

9 ziua întreagă mă insultă duşmanii;

cei care mă lăudau jură împotriva mea.

10 Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine

şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

11 din pricina mâniei şi a furiei tale;

fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai doborât.

12 Zilele mele sunt ca umbra care trece

şi eu m-am uscat ca iarba.

13 Tu, Doamne, rămâi în veci

şi amintirea ta [dăinuie] din generaţie în generaţie.

14 Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sión,

căci este timpul [să-ţi arăţi] îndurarea,

întrucât a venit timpul potrivit.

15 Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui

şi le este milă de ruinele sale!

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului

şi toţi regii pământului, de gloria sa,

17 pentru că Domnul a reconstruit Siónul

şi s-a arătat în gloria lui.

18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi

şi nu dispreţuieşte rugăciunea lor.

19 Aceasta să se scrie pentru generaţiile următoare

şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;

20 pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;

Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

21 ca să asculte suspinul celor închişi

şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte.

22 Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sión

şi lauda lui, în Ierusalím

23 când se vor aduna împreună popoarele

şi domniile ca să-i slujească Domnului.

24 Mi-a vlăguit pe cale puterea, mi-a scurtat [numărul] zilelor.

Am zis: Dumnezeul meu,

25 nu mă lua la jumătatea zilelor mele;

anii tăi sunt din generaţie în generaţie!

26 De la început ai întemeiat pământul

şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27 Ele vor pieri, dar tu rămâi

şi toate se vor învechi ca un veşmânt

şi le vei schimba ca pe o haină.

28 Dar tu eşti acelaşi

şi anii tăi nu se sfârşesc.

29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă

şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta.