PSALMUL 69 (68)
Râvna casei tale mă mistuie
1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al lui Davíd.
2 Mântuieşte-mă, Dumnezeule,
căci apele mi-au ajuns până la gât!
3 M-am afundat într-o mlaştină adâncă şi n-am nimic de care să mă prind,
am căzut în adâncurile apei şi curentul mă trage cu sine.
4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul;
ochii mi s-au împăienjenit aşteptându-l pe Dumnezeul meu.
5 Cei ce mă urăsc fără motiv s-au înmulţit mai mult decât firele de păr de pe capul meu;
s-au întărit duşmanii mei mincinoşi care vor să mă facă să tac,
trebuie să le dau înapoi, deşi n-am furat nimic.
6 Dumnezeule, tu ştii nebunia mea
şi greşelile mele nu-ţi sunt ascunse.
7 Să nu fie făcuţi de ruşine, din pricina mea,
cei care speră în tine, Doamne Dumnezeule Sabaót!
Să nu fie umiliţi, din cauza mea,
cei care te caută, Dumnezeul lui Israél!
8 Pentru tine îndur batjocură
şi umilirea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 căci râvna casei tale mă mistuie,
insultele celor care te insultă au căzut asupra mea.
11 A plâns [în mine] sufletul şi am postit
şi aceasta a fost spre dezonoarea mea.
12 M-am îmbrăcat în sac
şi am ajuns [obiectul lor] de batjocură.
13 Cei care stau la porţi mă compătimesc
şi cântecele beţivilor sunt [împotriva mea].
14 Dar eu către tine îmi [înalţ] rugăciunea, Doamne,
în timpul bunăvoinţei tale;
în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule,
pentru fidelitatea mântuirii tale!
15 Scapă-mă din mlaştină, ca să nu mă afund,
eliberează-mă de cei care mă urăsc şi de apele adânci!
16 Să nu treacă valurile de apă peste mine,
să nu mă înghită adâncul
şi gura prăpastiei să nu se închidă deasupra mea!
17 Răspunde-mi, Doamne; căci îndurarea ta este mare
şi în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine!
18 Nu-ţi ascunde faţa de la slujitorul tău,
căci sunt în necaz: grăbeşte-te să-mi răspunzi!
19 Apropie-te de sufletul meu şi răscumpără-mă,
eliberează-mă de duşmanii mei!
20 Tu cunoşti ocara, ruşinea şi umilirea mea,
înaintea ta sunt toţi asupritorii mei.
21 Ocara îmi zdrobeşte inima şi sunt copleşit de apăsare;
aştept compătimire, dar în zadar,
[aştept] mângâietori, şi nu găsesc [niciunul].
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet.
23 Să fie masa, înaintea lor, capcană
şi răsplata lor o cursă!
24 Să li se întunece ochii, ca să nu vadă,
şi rărunchii lor vlăguieşte-i pentru totdeauna!
25 Revarsă peste ei indignarea ta
şi furia mâniei tale să-i ajungă!
26 Să fie locuinţa lor devastată
şi să nu mai aibă cine locui în corturile lor!
27 Căci ei îl urmăresc pe cel lovit de tine,
iar pe cel rănit de tine îl chinuie şi mai tare.
28 Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor:
să nu ajungă la îndreptăţirea ta!
29 Să fie şterşi din cartea celor vii
şi să nu mai fie scrişi împreună cu cei drepţi!
30 Eu sunt sărman şi chinuit;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări [aducându-i] mulţumire,
32 şi-i va fi plăcut Domnului mai mult decât un taur,
decât un viţel care are coarne şi copite.
33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu şi inimile voastre [se vor bucura de] viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare.
35 Să-l laude cerurile şi pământul,
mările şi tot ce mişună în ele!
36 Căci Dumnezeu mântuieşte Siónul
şi va reclădi cetăţile lui Iúda:
şi vor locui acolo şi le vor moşteni.
37 Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.