Psalmul 109

PSALMUL 109 (108)

Blestemele unui asuprit nevinovat

1 Maestrului de cor. Al lui Davíd. Psalm.

Dumnezeul laudei mele, să nu taci,

2 că şi gura celui nelegiuit, şi gura celui înşelător s-au deschis asupra mea,

vorbesc împotriva mea cu limbă mincinoasă!

3 Mă înconjoară cu vorbe [pline] de ură

şi se războiesc cu mine fără motiv.

4 În schimbul dragostei mele mă acuză,

în timp ce eu sunt în rugăciune.

5 Îmi fac rău în locul binelui

şi mă urăsc în schimbul iubirii mele.

6 Ridică un om nelegiuit peste el

şi acuzatorul să stea de-a dreapta lui.

7 Să iasă nelegiuit la judecata lui

şi rugăciunea lui să-i fie socotită drept păcat!

8 Zilele lui să fie puţine

şi misiunea lui să o ia altul!

9 Să devină fiii lui orfani

şi femeia lui, văduvă!

10 Fiii lui să rătăcească şi să cerşească

şi să fie căutaţi printre dărâmăturile [casei] lor!

11 Cămătarul să pună mâna pe tot ce are

şi străinii să-i jefuiască munca!

12 Să nu aibă cine să-i arate milă

şi să nu se afle mângâietor pentru orfanii lui!

13 Să fie nimicită descendenţa lui

şi într-o generaţie să li se şteargă numele!

14 Să fie amintită nelegiuirea părinţilor lui înaintea Domnului

şi păcatul mamei lui să nu se şteargă niciodată,

15 ci să fie înaintea Domnului necontenit

şi el să distrugă amintirea lor de pe pământ!

16 Pentru că nu şi-a adus aminte să arate îndurare

şi i-a urmărit pe cel sărac, pe cel lipsit şi pe cel cu inima zdrobită, până la moarte.

17 A îndrăgit blestemul: să vină asupra lui!

Nu i-a plăcut binecuvântarea: să se îndepărteze de el!

18 S-a îmbrăcat în blestem ca într-o haină

şi acesta a intrat înlăuntrul lui ca apa

şi ca untdelemnul în oasele lui.

19 Să-i fie ca un veşmânt cu care să se acopere

şi ca o cingătoare care să-l strângă pururea!

20 Aceasta să fie răsplata de la Domnul pentru acuzatorii mei

şi pentru cei care vorbesc rău împotriva sufletului meu!

21 Tu, Doamne Dumnezeule, fii împreună cu mine

de dragul numelui tău, eliberează-mă,

pentru că mare este îndurarea ta!

22 Pentru că sunt sărac şi lipsit

şi inima mea este rănită înlăuntrul meu.

23 Mă sting ca umbra care apune,

tremur ca o lăcustă.

24 Mi se clatină genunchii din cauza postului

şi trupul mi s-a descărnat.

25 Am ajuns de ocara lor;

se uită la mine şi clatină din cap.

26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu!

Salvează-mă după îndurarea ta!

27 Să se ştie că aceasta este mâna ta,

că tu, Doamne, ai făcut [lucrul acesta]!

28 Ei pot să mă blesteme, dar tu binecuvântează-mă;

ei pot să se ridice [împotriva mea], dar tu fă-i de ruşine

şi slujitorul tău să se bucure!

29 Să fie îmbrăcaţi în umilire cei care mă acuză

şi să fie învăluiţi de ruşine ca într-o mantie!

30 Îl voi lăuda foarte mult pe Domnul cu gura mea,

îl voi lăuda în mijlocul mulţimii.

31 Căci el stă la dreapta celui sărman,

ca să-l mântuiască de cei care îi judecă sufletul.