PSALMUL 17 (16)
Rugăciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor
1 Rugăciune. A lui Davíd.
Ascultă, Doamne, dreptatea mea, ia aminte la strigarea mea;
pleacă-ţi urechea la rugăciunea mea,
de pe buze care nu au înşelăciune!
2 Judecata mea să vină de la tine,
ochii tăi să vadă cele drepte.
3 Pune la încercare inima mea,
cerceteaz-o noaptea, încearcă-mă în foc,
dar nu vei găsi [în mine nimic rău]!
Răutate nu a trecut prin gura mea
4 [fiind părtaş] la faptele oamenilor;
pentru cuvintele buzelor tale,
m-am păzit de căile celui lacom.
5 Tu îmi păstrezi paşii pe căile tale,
ca să nu se clatine picioarele mele.
6 Strig către tine, Dumnezeule, căci tu mă asculţi,
pleacă-ţi urechea spre mine şi ascultă cuvintele mele!
7 Arată-ţi milostivirea ta cea mare, tu,
care cu dreapta ta îi scapi de duşmani
pe cei care caută refugiul în tine!
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor;
adăposteşte-mă la umbra aripilor tale
9 de faţa celor nelegiuiţi care mă asupresc!
Duşmanii sufletului meu mă împresoară [cu furie],
10 ei şi-au închis inima,
gura lor vorbeşte cu aroganţă.
11 Acum, vin asupra mea, mă înconjoară,
ochii lor mă aţintesc ca să mă doboare la pământ,
12 cu înfăţişare ca de leu care tânjeşte după pradă
şi ca un pui de leu ce stă [la pândă] în ascunzişuri.
13 Ridică-te, Doamne! Ieşi în calea lor şi împiedică-i!
Cu sabia ta, scapă sufletul meu de cel nelegiuit!
14 Adăposteşte-mă, Doamne, cu mâna ta de aceşti morţi,
de muritorii ce şi-au luat partea în viaţa aceasta!
Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor,
se vor sătura fiii lor şi va rămâne destul şi pentru copiii lor.
15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faţa ta,
când mă voi trezi mă voi sătura de chipul tău.