PSALMUL 88 (87)
Rugăciunea unui om grav bolnav
1 Cântare. Psalm. Al fiilor lui Córe. Maestrului de cor. Pe „mahalát”. Pe „annot”. Poem. Al lui Hemán din Ézrah.
2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig înaintea feţei tale.
3 Rugăciunea mea să ajungă înaintea ta,
pleacă-ţi urechea la strigătul meu!
4 Căci sufletul meu e sătul de rele
şi viaţa mea se apropie de locuinţa morţilor.
5 Sunt considerat printre cei care coboară în groapă,
sunt ca un viteaz care nu mai are putere.
6 Stau întins printre cei morţi, ca cei străpunşi, culcaţi în mormânt,
de care nu-ţi mai aduci aminte şi pe care mâna ta i-a părăsit.
7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncă,
în întuneric şi în umbra [morţii].
8 Mânia ta apasă asupra mea
şi toate valurile tale le-ai prăvălit peste mine. Sélah
9 Ai îndepărtat pe cunoscuţii mei de la mine,
m-ai pus ca pe un lucru abominábil înaintea lor.
Sunt închis şi nu pot ieşi,
10 ochii mei s-au stins de suferinţă.
Toată ziua strig către tine, Doamne,
şi-mi întind mâinile spre tine!
11 Oare pentru cei morţi ai să faci minuni?
Sau se vor scula umbrele să te laude? Sélah
12 Se vorbeşte oare în mormânt despre bunătatea ta
şi despre fidelitatea ta în locul pierzării?
13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric
şi dreptatea ta în ţara uitării?
14 Dar eu strig către tine, Doamne, de dimineaţă,
rugăciunea mea se înalţă la tine.
15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu?
Pentru ce-ţi ascunzi faţa de la mine?
16 Eu sunt sărac şi în prag de moarte încă din tinereţe;
sunt neajutorat, strivit de spaimele tale.
17 Peste mine au trecut mâniile tale
şi înfricoşările tale m-au nimicit.
18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagă
şi toate împreună mă împresoară.
19 Ai îndepărtat de la mine pe prieten şi vecin
şi întunecimile sunt cunoscuţii mei.